Generația Alpha este formată din copiii născuți aproximativ între 2010 și 2025, adică exact generația aflată azi în clasele primare și gimnaziale. Ei sunt crescuți într-un mediu dominat de tehnologie: au acces la ecrane de la vârste foarte fragede, învață într-un sistem educațional tot mai competitiv și sunt expuși constant la comparații sociale prin rețelele digitale. În acest context, tot mai mulți copii se confruntă cu anxietate de performanță = o formă de stres care apare atunci când simt că nu pot face față cerințelor academice.

Această anxietate afectează nu doar rezultatele la școală, ci și încrederea în sine, relațiile sociale și chiar sănătatea mintală pe termen lung.

Ce este anxietatea de performanță?

Anxietatea de performanță este o stare emoțională caracterizată prin teamă intensă și neliniște în fața evaluării sau așteptărilor ridicate. La copii, se manifestă adesea înainte de teste sau prezentări orale, dar poate apărea și în situații zilnice, când li se cere „să fie cei mai buni” sau „să nu greșească”.

Simptomele pot include:

• Dureri de burtă, greață, dureri de cap
• Frică de eșec sau gânduri catastrofice
• Evitarea temelor sau testelor
• Plâns, iritabilitate, insomnii
• Blocaje în fața clasei sau pierderea memoriei de lucru

Acest tip de anxietate este adesea alimentat de factori precum:

• Presiunea academică și testarea standardizată
• Așteptările ridicate ale părinților sau profesorilor
• Compararea constantă cu alți colegi (mai ales prin rețelele sociale)
• Lipsa unor abilități emoționale de reglare a stresului

Generația Alpha: o generație vulnerabilă?

Studiile arată că generația Alpha are riscuri crescute de tulburări de anxietate, depresie sau burnout academic. Expunerea precoce la tehnologie contribuie la dificultăți de atenție, impulsivitate, scăderea toleranței la frustrare și suprastimulare cognitivă (Haidt, 2024; Durlak et al., 2011).

Într-un studiu realizat pe elevi de clasele III–VI (Mammarella et al., 2021), copiii cu un „profil anxios” prezentau scoruri semnificativ mai mici la testele școlare, dar și o imagine de sine academică mai slabă.

Ce putem face? Terapii și intervenții eficiente

Specialiștii recomandă mai multe tipuri de intervenții, care pot fi aplicate fie individual, fie în școli:

1. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)

Aceasta este una dintre cele mai bine studiate și eficiente metode în tratarea anxietății la copii. Scopul terapiei este să-i ajute pe elevi:

• Să identifice gândurile negative automate („O să greșesc și o să râdă toți de mine”)
• Să le înlocuiască cu gânduri realiste și constructive („Chiar dacă greșesc, nu e un capăt de lume”)
• Să învețe tehnici de relaxare (respirație, imagerie ghidată)
• Să exerseze comportamente în situații anxiogene (prin jocuri de rol)

O meta-analiză recentă (James et al., 2024) arată că CBT are un efect puternic în reducerea simptomelor anxioase la copii, cu efecte care se mențin până la 12 luni după tratament.

2. Programele de învățare socio-emoțională (SEL)

Acestea sunt introduse în școli și se axează pe dezvoltarea empatiei, gestionarea emoțiilor și luarea de decizii responsabile. Sunt utile mai ales în mediile cu presiune școlară mare.

Copiii învață:

• Cum să recunoască emoțiile proprii și ale celorlalți
• Cum să gestioneze frustrarea sau rușinea în mod sănătos
• Cum să colaboreze și să ceară ajutor

Durlak et al. (2011) au arătat că elevii implicați în programe SEL au avut o reducere cu 11% a simptomelor emoționale negative și o creștere cu 9% a performanței academice.

3. Mindfulness pentru copii

Mindfulness înseamnă să fii prezent „aici și acum”, fără a judeca experiențele tale. Programele de tip mindfulness includ exerciții de respirație, relaxare, desen conștient, yoga pentru copii.

Acestea ajută la:

• Reducerea hiperactivității și îmbunătățirea atenției
• Diminuarea tensiunii musculare și anxietății
• Creșterea încrederii în sine și a stării de bine general

Un studiu din 2021 (Kuyken et al.) a arătat că mindfulness-ul școlar poate reduce cu 30–40% anxietatea percepută la copiii de 9–13 ani.

4. Implicarea familiei și educația digitală

Anxietatea de performanță nu apare în vid. Adesea, copiii o preiau din medii în care se pune accent pe rezultate, competiție și comparație. De aceea, e important ca părinții să:

• Încurajeze efortul, nu perfecțiunea
• Evite comparațiile („De ce nu ești ca X?”)
• Oferă timp de conectare reală, fără tehnologie
• Să regleze expunerea la ecrane (mai ales înainte de culcare)

Concluzii

Anxietatea de performanță este o realitate tot mai prezentă în viața elevilor din Generația Alpha. Însă nu este o condamnare, ci un semnal de alarmă care ne arată unde putem acționa.

Cu sprijinul profesorilor, terapeuților, dar și al părinților, copiii pot învăța să gestioneze stresul, să-și construiască o imagine de sine sănătoasă și să se bucure cu adevărat de procesul de învățare.

Bibliografie:

• Durlak, J.A. et al. (2011). The Impact of Enhancing Students’ Social and Emotional Learning. Child Development, 82(1), 405–432.
• Mammarella, I.C. et al. (2021). Anxiety profiles and protective factors in children. Frontiers in Psychology, 12, 697.
• James, A.C. et al. (2024). Cognitive Behavioural Therapy for anxiety in children and adolescents: a meta-analysis. PubMed Central.
• Kuyken, W. et al. (2021). Effectiveness of school-based mindfulness interventions. Mindfulness & Health.
• Haidt, J. (2024). The Anxious Generation: How the Great Rewiring of Childhood Is Causing an Epidemic of Mental Illness. Penguin Press.
• CASEL – Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning (casel.org)