Sănătatea mintală a profesioniștilor din domeniul medical reprezintă una dintre cele mai sensibile probleme ale sistemelor de sănătate europene. În perioada 2024–2025, Organizația Mondială a Sănătății – Biroul Regional pentru Europa a realizat cel mai amplu sondaj de până acum privind starea psihologică a medicilor și asistentelor din UE, Islanda și. Cu peste 90 000 de răspunsuri validate, studiul oferă o imagine detaliată a presiunilor, riscurilor și dificultăților cu care se confruntă personalul medical.

Rezultate generale ale sondajului

Prevalența simptomelor psihologice

• 1 din 3 medici și asistente prezintă simptome clinice de depresie sau anxietate
• 1 din 10 profesioniști a raportat gânduri suicidare pasive în ultimele două săptămâni
• Nivelurile de stres cronic și burnout sunt considerabil mai ridicate față de media populației generale.

Condițiile de muncă – un factor major de risc

• Aproximativ 25% dintre medici lucrează peste 50 de ore pe săptămână
• 1 din 3 angajați din sănătate declară experiențe de violență, hărțuire, amenințări sau agresiuni la locul de muncă
• O proporție semnificativă a personalului medical, între 25%–32%, lucrează cu contracte temporare, ceea ce amplifică insecuritatea și anxietatea profesională.

Explicații și perspective psihologice

1. Modelul stresului ocupațional (Karasek)

Profesiile medicale sunt definite printr-o combinație periculoasă: cerințe foarte ridicate și control redus asupra programului, ceea ce predispune la epuizare emoțională și depresie.

2. Burnout-ul profesional

Burnout-ul include trei dimensiuni psihologice:

• Epuizarea emoțională, accentuată de ture prelungite și deficit de personal.
• Depersonalizarea, când angajatul devine detașat de pacienți pentru a se proteja emoțional.
• Scăderea sentimentului de eficiență profesională, frecventă în contexte de suprasolicitare.

3. Expunerea la suferință și traumă secundară

Medicii și asistentele sunt expuși constant la durere, urgențe, pierderi de vieți și situații-limită — ceea ce poate conduce la traumă vicară, un tip de stres post-traumatic secundar.

4. Teoria resurselor psihologice

Când solicitările depășesc resursele personale (energie, somn, sprijin social, control asupra muncii), apar anxietatea și depresia. Lipsa sprijinului organizațional și incertitudinea locului de muncă sunt factori majori de vulnerabilitate.

5. Impactul violenței la locul de muncă

Hărțuirea și amenințările determină creșterea activării fiziologice de tip “fight or flight”. Expunerea repetată conduce la hipervigilență, anxietate generalizată și un risc crescut de depresie.

Implicații pentru sistemele de sănătate

• Criza sănătății mintale a personalului medical se adaugă deficitului de lucrători din sănătate, estimat să atingă aproape un milion de profesioniști lipsă până în 2030 în Europa
• Problemele psihologice ale personalului influențează direct calitatea actului medical, creșterea ratei erorilor, absenteismul și intenția de a părăsi profesia.
• Instituțiile internaționale avertizează asupra posibilei prăbușiri parțiale a capacității de îngrijire în anumite state dacă nu se implementează măsuri urgente (sursa: ONU Geneva / organizații profesionale europene).

Recomandările specialiștilor

Pe baza rezultatelor sondajului MeND, WHO/Europe propune o serie de măsuri, printre care:

1. Politică zero toleranță pentru violență și hărțuire în toate instituțiile medicale.
2. Reorganizarea programelor de lucru: limite clare pentru ore suplimentare și ture de noapte.
3. Stabilitate contractuală și reducerea muncii temporare.
4. Acces la sprijin psihologic — consiliere, intervenții cognitiv-comportamentale, debriefing după evenimente traumatice.
5. Programe de leadership sănătos, care încurajează comunicarea, recunoașterea efortului și cultura empatiei.
6. Monitorizarea periodică a bunăstării psihologice a personalului, prin sondaje și evaluări interne.

Concluzie

Sondajul MeND demonstrează că sănătatea mintală a medicilor și asistentelor din Europa este într-un punct critic. Ritmul de muncă, violența din sistem, presiunea emoțională și lipsa de resurse generează un nivel alarmant de stres și tulburări psihologice. Pentru a proteja atât personalul medical, cât și siguranța pacienților, este necesară o reformă profundă, bazată pe sprijin psihologic, condiții de muncă sigure și politici organizaționale moderne.

Bibliografie

• Organizația Mondială a Sănătății – WHO/Europe, Raport MeND 2024–2025.
• WHO/Europe – Comunicat de presă „Healing Hands – Hurting Minds”, 2025.
• Medscape – Analize privind sănătatea mintală a profesioniștilor din sănătate în UE, 2025.
• CPME – Standing Committee of European Doctors, declarații privind sănătatea mintală a medicilor, 2025.
• ONU Geneva – Comunicare privind presiunea asupra sistemelor de sănătate din Europa, 2025.
• European Parliament – Documente privind protecția lucrătorilor din sănătate, 2025.