Rușinea- emoția care limitează adaptarea în plan social

            Rușinea este sursa multor complexe pe care le avem despre noi înșine. Ea influențează modul în care ne vedem pe noi în lume, modul în care ne exprimăm și ne comportăm în relația cu cei din jurul nostru.

Acest subiect a fost abordat anterior și în articolele privind starea de rușine sau vinovăție și de rușinea de a merge la psiholog.

Ce se întâmplă în creier când simțim rușine sau starea de vinovăție? – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro)

În cultura noastră, mersul la psiholog este în continuare o rușine – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro)

Cel mai adesea, rușinea se dezvoltă în relația cu părinții, îngrijitorii sau bunicii. Dorind să-i învețe pe copiii lor comportamentul și să le satisfacă cerințele, părinții apelează la unele expresii ce pot influenta in mod negativ comportamentul lor. Unii oameni folosesc în mod inconștient anumite expresii: „să-ți fie rușine!”, „nu ţi-e ruşine, eu te cresc şi tu ce faci!”. În ambele cazuri, aceşti părinţi au trecut prin experienţe dureroase iar mesajul pe care îl transmit mai departe este unul neadecvat.

Oamenii care ar trebui să protejeze și să iubească necondiționat devin inconstient surse de mesaje negative. Datorita acestui fapt copilul devine confuz și se teme să nu-și piardă dragostea părinților, dar se adaptează abandonând modul lui spontan de viață și în schimb căpătând sentimente negative. Primele experiențe de acest fel, când sunt sculptate în lemn sau lut, sunt imprimate în psihicul copilului, punând bazele unor viitoare experiențe „de rușine”.

Adulţii cu un trecut dureros, traumatizant, în care interacţiunile cu părinţii s-au bazat pe un sistem de recompense şi pedepse, în care s-a folosit retragerea iubirii şi ridiculizarea, pot dezvolta gelotofobia (teama excesivă că o altă persoană râde de tine).

Aceşti adulţi sunt anxioşi, evitanti, vigilenţi, fiind mereu în gardă pentru a nu intra în situaţii pe care le percep ca fiind batjocoritoare. Nu îşi dau voie să fie spontani, să se bucure de sine şi de cei din jur, să practice autocompasiunea atunci când greşesc. Relaţiile cu cei din jur sunt lipsite de viaţă, vitalitate. Ei au uitat să trăiască, să râdă, consumând toată energia în direcţia vigilenţei şi a comportamentului evitant. Situaţiile din copilărie i-au determinat să creadă, că râsul este o experienţă umană negativă. Şi pe bună dreptate, râsul în forma în care ridiculizează, în forma în care îl poziţionează pe celălalt mai jos decât este, dezumanizează în cel mai profund mod.

Sentimentul de rușine creează o distanță emoțională între persoana rușinată și persoana care creează rușine. Rușinea este adesea asociată cu singurătatea, frica, inadecvarea și credința că ceva este în neregulă cu existența noastră

Vedeți cum vă ajută terapiile noastre, accesând: Neurofeedback – Iași | România –
Antrenarea funcțiilor cerebrale eficient (neurofeedbackiasi.ro)

Fotobiomodularea transcraniană –
Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro)

Hemoencefalografie (HEG) – Neurofeedback – Iași |
România (neurofeedbackiasi.ro)

Sursă:

Riezler, K. (2004). Comment on the social psychology of shame. American Journal of Sociology, 48(4).

Add Comment