În România, mersul la psiholog este încă privit cu reticență, în timp ce în alte țări a devenit deja o normalitate.

În esență, cine sunt acele persoane care pășesc pragul unui psiholog?

Ei bine, sunt persoane obișnuite, „normale”, care întâmpină anumite greutăți la nivel emoțional, comportamental, mental. Este ca atunci când ai o problemă medicală, te doare măseaua și mergi la dentist, ori te doare inima, mergi la cardiolog, în egală măsură, dacă întâmpini o dificultate care îți afectează viața de zi cu zi, mergi la un psiholog.

Cu toții am întâmpinat de-a lungul timpului anumite dificultăți și ne-am îndreptat spre partener/ă, un prieten, o rudă pentru a ne asculta sau a ne ajuta să găsim o direcție. De ce ar deveni o problemă când ne-am orienta spre un psiholog? Cât de realist este să credem că putem rezolva totul de unii singuri?  

Atunci când eviți să mergi la psiholog, te-ai putea întreba:

Apelarea la psiholog într-un moment de dificultate este, în sine, un prim pas spre îmbunătățire deoarece înseamnă depășirea rezistenței, depășirea mesajelor interioare de tipul „ nu merg la psiholog, nu am nicio problemă”. Recunoașterea ei. Totodată, dezvoltarea personală reprezintă acceptarea faptului că avem și părți mai puțin frumoase și luminoase, părți care pot fi conștientizate, îmbunătățite cu scopul de a crește calității vieții și pentru o mai bună relație cu ceilalți și cu noi înșine.

• Care sunt convingerile pe care le am și care mă opresc din a apela la un psiholog
• Care sunt informațiile pe care le dețin despre cum decurge o ședința de consiliere psihologică/psihoterapie și care mă opresc?
• În final, cât de important este pentru mine să mă cunosc mai bine sau să depășesc o anumită dificultate