Emoțiile conștiente de sine, cum ar fi rușinea, vinovăția, mândria, sunt adesea studiate prin prisma unor teorii atribuitoare. Astfel, activarea și funcționarea emoțiilor conștiente de sine, depind de modul în care individul interpretează și evaluează propriile succese și eșecuri.
Mândria, rușinea și vinovăția colorează momentele noastre personale iar dovezi recente sugerează că aceste emoții sunt adaptări neurocognitive realizate prin selecție naturală.
Emoțiile rezolvă problemele de adaptare socială, crescând încrederea în sine (mândrie), în timp ce limitarea și devalorizarea pot duce la rușine și la sentimente de vinovăție.
Vinovăția și rușinea sunt printre cele mai dureroase emoții umane, dar nu sunt „emoții rele”, spune psihologul si profesorul Daniel Sznycer.
Vinovăția și rușinea împărtășesc unele rețele neuronale în zonele frontale și temporale ale creierului, dar modelele lor sunt diferite. Vinovăția apare atunci când comportamentul tău intră în conflict cu conștiința ta. Rușinea se declanșează când credem că ne-am afectat reputația.
S-a constatat că rușinea porneste ca activitate în partea dreaptă a creierului, dar nu și în amigdala. În starea de vinovăție, a existat activitate în amigdala și lobii frontali, dar mai puțină activitate neuronală în ambele emisfere cerebrale.
Cercetătorii au concluzionat că rușinea, cu factorii săi culturali și sociali generali, este o emoție mai complexă; vina, pe de altă parte, este legată doar de standardele sociale învățate ale unei persoane.
Cum diferă vinovăția de rușine?
Vinovăția și rușinea sunt emoții conștiente de sine, legate de eșecuri morale reale sau percepute. Motivațiile și rezultatele lor sunt diferite, totuși, și puteți avea una din stări fără cealaltă.
Surse :
Eve Glicksman – BrainFacts/SfN
Daniel Sznycer Forms and Functions of the Self-Conscious Emotions
1 Comment
Add Comment