Dragostea nu este o experiență statică, ci un proces dinamic care evoluează odată cu dezvoltarea psihologică, emoțională și socială a individului. Modul în care iubim, ne atașăm și construim relații este profund influențat de vârstă, de etapele de viață parcurse și de prioritățile dominante ale fiecărei perioade. De la intensitatea pasională a tinereții la profunzimea liniștitoare a maturității târzii, dragostea…
Stilul de atașament evitant apare atunci când figura principală de atașament respinge în mod activ cererile de afecțiune, neîncurajând contactul fizic sau emoțional, în schimb încurajează independența, singurătatea. Astfel, la maturitate devine un adult nesigur, inhibat emoțional, care pune independența pe primul loc și nu se va implica foarte mult emoțional în relații. Totuși, nimplicarea în relație nu provine din lipsa sentimentelor sau a dorinței, ci din frica de a fi vulnerabil, frica de a încredința putere unei persoane care ar putea, ulterior, să îl respingă.