În articolul anterior Care este cea mai sănătoasă metodă de parenting? s-a abordat conceptul de parentig cu blândețe, cu reguli și limite clare.

O analiză bazată pe studii și literatură de specialitate despre ce se întâmplă cu dezvoltarea copiilor cărora nu li se impune nicio regulă, limite sau consecințe este în esență, o versiune extremă a stilului permisiv. 

Aceasta descriere se apropie de ce psihologia numește parenting permisiv (sau indulgent) sau, în forme mai severe, parenting neglijent. 

Caracteristicile includ:

 • Cerințe foarte puține sau inexistente

 • Lipsa consecvenței în aplicarea regulilor dacă există

 • Lipsa reperelor / limitelor clare

 • Părinți calzi sau iubitori, dar care evită să spună „nu” sau să impună reguli dificil de negociat

Ce spun studiile?

Studiile nu sunt absolut liniștitoare în concluzii (multe depind de context cultural, temperament, suport social etc.), dar există pattern-uri clare de efecte asociate cu parentingul permisiv / fără limite:

Efecte observate în studii

Comportament (internalizat / externalizat)

Copiii sunt mai predispuși la comportamente externalizate (impulsivitate, agresivitate, încălcarea regulilor) și internalizate (anxietate, tristețe, probleme legate de gestionarea emoțiilor). De exemplu, un studiu cu copii născuți la termen și prematuri a arătat că parentingul permisiv crește semnificativ probabilitatea de a avea tendințe de acest tip.

Reglarea emoțională, toleranța la frustrare, lipsa limitelor înseamnă puține ocazii de a experimenta refuzul sau să înveţe că nu totul poate fi imediat satisfăcut. Aceasta poate duce la dificultăți când apar frustrări reale. Copiii ar putea reacționa exagerat sau se pot retrage emoțional.

Stabilitatea și percepția regulilor sociale

Copiii pot avea confuzie privind ce comportament este acceptabil într-un cadru social/comunitar unde există reguli (școală, prieteni, locuri publice). Lipsa de repere poate duce la dificultăți în respectarea limitelor altora.

Performanța școlară / motivația academică

Studiile arată că parentingul permisiv este asociat cu scoruri mai scăzute la școală, lipsă de motivație, dificultăți în organizare, finalizarea temelor, respectarea unui program.

Autonomie și responsabilitate

Surprinzător, deși copiii au multă libertate, autonomia nu este neapărat cultivată eficient: nu învață cum să-și stabilească singuri limite, să-și asume consecințele propriilor acțiuni. Responsabilitatea poate fi deficitară asemănător cu copiii care nu au avut structură.

Relații sociale și empatie

Pot exista dificultăți în empatie, cooperare, toleranță față de ceilalți, deoarece nu au fost învățați să accepte „nu”-ul, să răspundă la nevoile altora când acestea contrastează cu dorințele proprii.

Sănătate mentală

Riscuri mai mari pentru anxietate, depresie, pentru senzația de nesiguranță când structura lipsește; posibil și pentru probleme de stimă de sine – pentru că feedback-ul comportamental (în sensul limitelor și consecințelor) joacă un rol important în formarea identității și a sentimentului de competență.

Câteva nuanțe importante:

 • Copiii diferă foarte mult: unii au temperament mai calm, pot să negocieze singuri reguli, alții au nevoie de structură exterioară puternică.

 • Context cultural: ce contează ca regulă și limită poate varia între culturi, comunități, așteptări sociale. O limită acceptabilă într-un context poate fi percepută ca autoritară în altul.

 • Suport extern: școală, comunitate, bunici etc., pot suplini într-o parte structura care lipsește acasă.

 • Perioade de viață: adolescența aduce riscuri suplimentare – consecințe mai mari când libertățile nu au fost învățate pe măsura vârstei.

Cum arată un scenariu extrem – consecințe pe termen lung?

Dacă un copil crește într-un mediu în care practic nu există reguli și limite, pe termen mai lung ce putem observa:

 • Dificultăți în relațiile interpersonale: prieteni, partener, colegi – pierderi de oportunități pentru cooperare, compromis, negociere.

 • Probleme la locul de muncă / în viață adultă: organizare slabă, dificultăți în respectarea termenelor, gestionarea responsabilităților.

 • Risc mai mare de comportamente impulsive sau de risc: ex. consum de substanțe, conflicte cu autoritatea.

 • Sănătate mentală instabilă: anxietate, stres, posibil eșec, fără strategie de coping atunci când întâlnește limite sociale sau profesionale.

 • Sentiment de insecuritate: dacă lumea exterioară are reguli, dar acasă nu există, copilul poate simți că „nu există garanții”, că nu există standarde clare, ceea ce poate genera confuzie sau stres.

Concluzie

Parentingul fără nici o regulă și fără nici o limită poate părea atractiv pentru libertate, fericire imediată și evitarea conflictelor, dar studiile indică destul de clar că pe termen mediu și lung, copiii educati în astfel de medii au riscuri semnificative în ceea ce privește comportamentul, reglarea emoțională, performanța școlară și adaptarea socială.

Limitele nu sunt “pedeapsă” — ele sunt parte din structura care ajută copilul să se simtă în siguranță, să înțeleagă lumea și să crească cu autonomie și responsabilitate.

Studii relevante

 • “Parenting style associations with sensory threshold and behaviour: a prospective cohort study in term/preterm infants” — arată că parentingul permisiv este asociat cu praguri senzoriale atipice și cu tendințe comportamentale (internalizate și externalizate) la copii mici, atât la cei născuți prematur cât și la cei la termen.  

 • Studiul „The Impact of the Permissive Parental Style on Children Development” (Chişinău / Moldova) — sinteză de studii care leagă stilul permisiv de dificultăți emoționale, relaționale și școlare la adolescenți.  

 • “Parenting Styles and Youth’s Externalizing and Internalizing Behaviors: Does Self-Control Matter?” — confirmă relația puternică între lipsa limitelor/cerințelor parentale și probleme comportamentale și emoționale.