
Persoanele cu un stil de atașament evitant iubesc independența, funcționează cel mai bine atunci când sunt singure și tocmai din acest motiv au dificultăți în a-și împărți viața cu cineva.
Ele se simt inconfortabil când cineva le invadează spațiul personal, au tendința de a renunța la angajament, din acest motiv, nu reușesc să savureze relația pentru că în cea mai mare parte a timpului își creează alternative de scăpare.
Cum se formează stilul de atașament evitant?
După cum am menționat și în articolul anterior privind Stilurile de atașament și influența acestora în relația copil-părinte Stilurile de atașament și influența acestora în relația copil-părinte – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro), stilul de atașament se formează de timpuriu, în special în relație cu mama sau cu îngrijitorului primar.
Stilul de atașament evitant apare atunci când figura principală de atașament respinge în mod activ cererile de afecțiune, neîncurajând contactul fizic sau emoțional, în schimb încurajează independența, singurătatea. Astfel, la maturitate devine un adult nesigur, inhibat emoțional, care pune independența pe primul loc și nu se va implica foarte mult emoțional în relații. Totuși, nimplicarea în relație nu provine din lipsa sentimentelor sau a dorinței, ci din frica de a fi vulnerabil, frica de a încredința putere unei persoane care ar putea, ulterior, să îl respingă.
Cum se comportă în relațiile cu ceilalți o persoană cu un stil de atașament evitant?
- Nu are încredere în ceilalți
- Face jocuri de apropiere-distanțare
- Consideră că vulnerabilitatea față de partener/partneneră îl face să fie slab
- Îi place să dețină controlul
- Cu cât se forțează mai mult o apropiere, cu atât el se va distanța mai mult și se va izola
Ce simte/gândește o persoană cu un stil de atașament evitant?
- „ Nu mă simt în largul meu atunci când am legături foarte strânse cu ceilalți”
- „ Găsesc că este dificil să ai încredere în ei și îmi vine greu să depinde de ei”
- „ Devin nervos când cineva dorește o relație foarte apropiată cu mine”
- „ Adesea, partenerii mei din relațiile de dragoste mi-au cerut să fiu mai intim decât mă eu bine”
Gândindu-te la interacțiunile tale care este frica ta? Ce gând apare frecvent în interacțiunile romatice?
Într-un studiu realizat de Hazan și Shaver (1988), care viza identificarea stilului de atașament, subiecții au răspuns cu privire la natura și calitatea relațiilor lor de dragoste. Rezultatele studiului arată că 55% din subiecți s-au identificat cu stilul de atașament securizant, 25% cu cel evitant și 20 % cu stilul de atașament anxios.
Fiecare relație traversează perioade mai bune și mai puțin bune. Nu există relații perfecte. Este totuși important să conștientizezi ce tip de atașament ai, fiecare dintre ele având puncte tari și puncte slabe.
Cum putem îmbunătăți relația atunci când noi avem sau partenerul/partenera are un stil de atașament evitant?
- Stabiliți împreună o limită a intimității
- Atunci când simți nevoie de a te izola, explică-i partenerei/partenerului această nevoie, astfel încât să nu fie percepută ca o respingere la adresa ei/lui
- Conștientizează evitarea, mecanismele de apărare și discută-le cu partenerul/partenera
Terapia cognitiv-comportamentală ajută la:
- Conștientizarea stilului de atașament
- Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
- Identificarea comportamentelor de evitare și înlăturarea/înlocuirea lor
- Îmbunătățirea capacității persoanei de a-și exprima nevoile și emoțiile
- Identificarea gândurilor negative/ nefuncționale și flexibilizarea lor
Terapia prin neurofeedback ajută la:
- Scăderea nivelului de agitație fizică
- Calmare mentală ( reducerea vigilenței, îngrijorării excesive, toleranța la frustrare)
- Creșterea capacității de auto-control (scăderea impulsivității)
- Reducerea gândurilor negative
2 Comments
Add Comment