Universitatea din Rochester a publicat un nou studiu care aprofundează înțelegerea modului în care persoanele cu autism procesează stimulii tactili, relevând diferențe fundamentale față de populația neurotipică.

Context și obiectiv

Percepția senzorială joacă un rol central în modul în care interacționăm cu mediul înconjurător. În cazul tulburării de spectru autist (TSA), procesarea senzorială atipică este frecvent întâlnită și poate influența semnificativ comportamentele zilnice și strategiile de adaptare. Un comportament frecvent observat este autostimularea (cunoscută și sub denumirea de stimming), care include mișcări repetitive precum balansarea corpului, atingerea obiectelor sau învârtirea părului. Aceste comportamente sunt adesea considerate mecanisme de reglare emoțională și senzorială.

Studiul recent desfășurat de cercetătorii de la Universitatea din Rochester și publicat în aprilie 2025 își propune să investigheze diferențele în procesarea atingerii active și pasive la adulții cu autism, comparativ cu indivizii neurotipici. Prin utilizarea unei metodologii inovatoare ce combină EEG, realitate virtuală și input vibrotactil, studiul oferă noi perspective asupra modului în care creierul prelucrează atingerea în contextul TSA.

Metodologie

Participanții au fost expuși la două tipuri de atingere simulate în medii de realitate virtuală:

• Atingere activă: participantul întindea mâna pentru a atinge o mână virtuală, controlând astfel momentul contactului, ceea ce declanșa un stimul vibrotactil.
• Atingere pasivă: o mână virtuală iniția atingerea, iar participantul resimțea vibrația în momentul simulării contactului.

În ambele condiții, răspunsurile cerebrale au fost monitorizate folosind electroencefalografia (EEG), pentru a evalua activarea neuronală asociată cu fiecare tip de stimulare tactilă.

Rezultate

Analiza datelor EEG a evidențiat un contrast semnificativ între grupurile studiate. În cazul participanților neurotipici, atingerea activă a generat un răspuns cerebral mai redus comparativ cu atingerea pasivă, reflectând mecanismul de predicție senzorială — capacitatea creierului de a anticipa consecințele acțiunilor proprii, ceea ce reduce necesitatea alocării de resurse cognitive suplimentare.

În schimb, la adulții cu autism, răspunsurile cerebrale la cele două tipuri de atingere au fost similare ca intensitate. Ambele au semănat mai mult cu răspunsul tipic generat de atingerea pasivă în grupul neurotipic. Acest fenomen sugerează un deficit de predicție senzorială, prin care creierul persoanelor cu TSA nu reușește să anticipeze în mod eficient rezultatele propriilor acțiuni tactile.

Implicații psihologice și comportamentale

Această deficiență în mecanismul de anticipare senzorială poate avea implicații majore asupra comportamentului adaptativ. Conform cercetătorului principal, Isenstein, dificultatea în prezicerea consecințelor senzoriale ale acțiunilor proprii poate contribui la manifestarea comportamentelor repetitive sau autostimulatoare. Astfel de comportamente ar putea funcționa nu doar ca mecanisme de autoreglare emoțională, ci și ca modalități prin care individul caută consistență și previzibilitate în experiențele senzoriale.

Inovație metodologică

Un element esențial al studiului îl constituie integrarea a trei tehnologii avansate — EEG, realitate virtuală și simulare tactilă vibrotactilă — într-un cadru experimental coerent și ecologic valid. Această abordare a fost posibilă prin colaborarea cu Studio X, un centru multidisciplinar de realitate extinsă al Universității din Rochester, care oferă suport tehnologic și conceptual pentru cercetări inovatoare în domeniul realității virtuale.

Concluzii

Studiul aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea diferențelor neurocognitive în procesarea senzorială la persoanele cu autism. Identificarea unui posibil deficit de predicție senzorială oferă o nouă perspectivă asupra motivelor din spatele comportamentelor autostimulatoare și deschide calea pentru dezvoltarea unor intervenții personalizate, menite să reducă comportamentele de stimming dăunătoare și să îmbunătățească integrarea senzorială.