Pornind de la cele trei stiluri de atașament pe care le-am prezentat în articolele anterioare, Stilul de atașament securizant în viața adultă – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro), Stilul de atașament anxios în viața adultă – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro), Stilul de atașament evitant în viața adultă – Neurofeedback – Iași | România (neurofeedbackiasi.ro), Mary Ainsworth revizuișeste teoria propusă de John Bowlby prin efectuarea unui experiment numit „Situația Ciudată” unde studiază atașamentul pe copii cu vârsta între 10-24 luni.

La experiment au participat îngrijitorii primari ai copiilor (de obicei mamele) și a fost studiat pe baza interacțiunii copilului cu mama, cu un străin  și cu mediul înconjurător, mai exact: reacția copilului atunci când aceasta este prezentă, când aceasta părăsește camera, când copilul este cu un străin și când mama se întoarce în cameră.

    Pe baza acestui experiment, Mary Ainsworth și colaboratorii săi propun 4 stiluri de atașament:

1. Atașamentul securizant

Copilul cu acest stil de atașament are încredere în îngrijitorul primar că este acolo pentru a-l proteja și are libertatea de a explora mediul înconjurător, căutându-și mama cu privirea periodic. El se supără când mama părăsește încăperea, dar este consolat cu ușurință de către aceasta când se întoarce. În acest stil de atașament, copilul percepe mama ca fiind responsivă, disponibilă pentru nevoile sale.

• Atașamentul nesecurizant evitant

Copiii cu acest stil de atașament par foarte independenți de îngrijitorul primar și nu îi caută proximitatea fizică sau afecțiunea. Explorează mediul fără a se uita dacă îngrijitorul primar este încă în apropiere și resping consolarea acestuia. Deși par dezinteresați de prezența îngrijitorului primar, studiile ulterioare au arătat semne fiziologice de stres la plecarea și întoarcerea lui, semne pe care copilul le maschează. În acest stil de atașament, mama este percepută ca fiind neresponsivă la nevoile emoționale ale copilului.

• Nesecurizant rezistent/ ambivalent

Copiii cu atașament ambivalent pot părea excesiv de atașați de mamă uneori, iar în alte ocazii resping tentativa acesteia de a interacționa sau a oferi afecțiune. Copilul are puțin curaj să exploreze mediul înconjurător, dar nici nu este consolat cu ușurință de către mamă. Mama este percepută, în acest caz, ca un îngrijitor imprevizibil, care nu răspunde consecvent la nevoile copilului.

• Atașament dezorganizat

Acest stil de atașament este foarte rar întalnit, în cadrul acestuia relația cu îngrijitorul este foarte afectată, copilul aflându-se într-o situație de neglijare, abuz sau incertitudine. Copilul caută apropierea îngrijitorului primar, dar este în același timp deranjat de ea. Atașamentul dezorganizat apare în mediile familiale foarte conflictuale sau dezorganizate.

Pe baza celor două teorii prezentate, tu care crezi că este stilul tău de atașament?