Adolescența timpurie

Adolescența este perioada de tranziție dintre copilărie și maturitate. Aceasta include diverse schimbări, atât în organism, cât și în modul în care un tânăr se raportează la lume. Cantitatea de schimbări fizice, sexuale, cognitive, sociale și emoționale care apar în acest moment, poate provoca anxietate atât pentru copii, cât și pentru familiile lor.

Înțelegerea schimbărilor care apar în această perioadă poate promova dezvoltarea sănătoasă pe tot parcursul adolescenței și la vârsta adultă timpurie.

Dificultățile emoționale includ simptome de depresie, anxietate, retragere și sunt caracterizate prin emoții precum tristețea, vinovăția, frica, rușinea și îngrijorarea.

O cale de a obține o mai bună înțelegere a problemelor emoționale este de a examina de ce acestea sunt mai proeminente în unele grupuri decât în ​​altele.

Părinți: Cum să vă ajutați copiii să treacă prin adolescență?

Copiii și părinții lor se luptă adesea cu schimbarea dinamicii în relațiile de familie în timpul adolescenței. Dar părinții rămân un sprijin fundamental în această etapă.

Iată câteva lucruri pe care le puteți face:

  • Ajutați-vă copilul să anticipeze schimbările din corpul său. Află mai multe despre pubertate și explică-i la ce să se aștepte. Liniștește-l, explică-i ca schimbările fizice si sexualitatea emergentă fac parte din dezvoltarea firească, sănătoasă. Oferă-i spațiu pentru a pune întrebări și permite-i să facă acest lucru atunci când este gata. Când este necesar, discutați cu medicul pediatru.
  • Începeți conversații timpurii despre alte subiecte importante. Păstrați comunicarea deschisă cu privire la relațiile sănătoase, sexualitate, consimțământ și siguranță (cum ar fi modul de prevenire a unei infecții cu transmitere sexuală, a sarcinii și a abuzului de alcool și droguri). Începeți aceste conversații în timpul adolescenței timpurii – acest lucru va crea o bază bună pentru conversațiile viitoare.
  • Mențineți un ton pozitiv în conversațiile cu copilul dumneavoastră. Evidențiați punctele forte. Sărbătoriți succesele.
  • Oferiți sprijin și stabiliți limite clare cu așteptări ridicate (dar rezonabile). Stabiliți așteptările pe care le aveți în ceea ce privește programul de întoarcere acasă, angajamentele școlare, utilizarea mass-media digitale și comportamentul. În stabilirea lor, trebuie să aveți în vedere ca acestea să fie rezonabile și să fie transmise clar. În același timp, pe măsură ce copilul își asumă mai multe responsabilități, oferă-i oportunități de dezvoltare a independenței.
  • Vorbiți despre comportamentele periculoase (cum ar fi activitatea sexuală și consumul de droguri) și consecințele acestora. Acest lucru îi poate ajuta pe adolescenți să evalueze situațiile în care se implică și posibilele consecințe.
  • Onorați independența și individualitatea. Toate acestea fac parte din a deveni un adult tânăr. Amintește-i întotdeauna copilului tău că ești disponibil pentru a ajuta atunci când este nevoie.

Adolescența timpurie (între 10 și 13 ani)

  • În această etapă, copiii încep de obicei să crească mai repede. Ei încep, de asemenea, să observe alte modificări ale corpului
  • Aceste schimbări corporale pot duce la curiozitate și chiar anxietate în unele cazuri. Unii copii își pun la îndoială, de asemenea, identitatea de gen în acest stadiu, iar debutul pubertății poate fi un moment dificil pentru copiii transgender.
  • Adolescenții mai tineri au idei concrete și extremiste. Lucrurile sunt bune sau rele, fantastice sau teribile, fără prea multă nuanță. În acest stadiu, este normal ca tinerii să-și concentreze gândirea asupra lor înșiși (ceea ce numim „egocentrism”). În această etapă, adolescenții conștientizează schimbările din aspectul lor și se simt judecați de către colegi lor.

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la:

  • Conștientizarea stilului de atașament
  • Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
  • Identificarea comportamentelor anxioase și înlăturarea/înlocuirea lor
  • Îmbunătățirea capacității persoanei de a-și exprima nevoile și emoțiile
  • Identificarea gândurilor negative/ nefuncționale și flexibilizarea lor

Terapia prin neurofeedback ajută la:

  • Scăderea nivelului de agitație fizică
  • Calmare mentală ( reducerea vigilenței, îngrijorării excesive, creșterea toleranței la frustrare)
  • Creșterea capacității de auto-control
  • Reducerea gândurilor negative, preocupărilor excesive
  • Creșterea performanței

Fotobiomodulare transcraniană:

  • Efect de calmare datorită stimulării producției de oxid nitric
  • Îmbunătățirea funcțiilor cognitive( contribuie la producerea de noi neuroni, la sinaptogeneză-formarea sinapselor între neuroni, îmbunătățirea capacității metabolice a neuronilor)

Add Comment