În articolul anterior Efectul de încadrare (framing) – Neurofeedback – Iași | România s-au abordat exemple reale ale efectului de framing care ne influențează percepția și luarea deciziilor.

Deși este imposibil de eliminat complet influența framingului, se pot dezvolta strategii pentru a ajuta clienții și pacienții să ia decizii mai informate:

• Analiza deciziilor: Încurajarea pacienților sau clienților să reformuleze singuri alternativele și să le analizeze din perspective diferite.
• Utilizarea unui limbaj neutru: Evitarea conotațiilor emoționale puternice în formularea opțiunilor.
• Învățarea gândirii critice: Dezvoltarea unei mentalități analitice care reduce susceptibilitatea la influențele subtile ale limbajului.
• Examinarea si cercetarea îndeaproape a informațiilor și descoperirea detaliilor și surselor folosite pentru a atrage consumatorii.
• Când vi se prezintă un fapt cu o conotație negativă sau pozitivă, încercați să-l reformulați mental pentru a produce conotația contrară înainte de a decide.

Efectul de framing reprezintă o influență cognitivă puternică, capabilă să modifice semnificativ alegerile indivizilor. Prin conștientizarea acestui fenomen și utilizarea unor strategii adecvate, psihologii își pot ajuta clienții să ia decizii mai echilibrate și raționale.

În timp ce adolescenții sunt mai susceptibili de a fi influențați de efectul de încadrare decât copiii, susceptibilitatea lor la acest fenomen nu este la fel de puternică ca cea a adulților (Strough, Karns & Schlosnagle, 2011).

Adolescenții tind să opteze pentru alegeri mai riscante atât în ​​situațiile de încadrare de pierdere, cât și de câștig (Albert & Steinberg, 2011).

O explicație pentru acest rezultat este că adolescenților, spre deosebire de adulți, le lipsesc experiențele reale de viață cu repercusiuni negative și, prin urmare, depind prea mult de analizele conștiente risc-beneficiu care se bazează pe detaliile specifice asociate cu evaluarea cantitativă (Schlottmann & Tring, 2005).

Adulții sunt mai susceptibili la efectele de încadrare decât copiii și adolescenții. O posibilă explicație pentru acest fenomen este că îmbătrânirea este corelată cu declinul capacităților cognitive, iar persoanele în vârstă tind să se sprijine pe mijloace mai puțin solicitante din punct de vedere cognitiv atunci când iau decizii (Thomas & Millar, 2011).

Într-un experiment important, realizat de către Druckman (2001), s-a evidențiat ideea că efectele de încadrare sunt adesea interpretate ca o dovadă a manipulării unilaterale de către elitele care influențează cetățenii ce acceptă fără critică orice cadru le este prezentat. Dovezile existente susțin, într-adevăr, această ipoteză – aproape de fiecare dată când cercetătorii investighează un efect de încadrare, îl găsesc. Studiile s-au concentrat în mare parte asupra cazurilor de succes ale încadrării. Cu toate acestea, rezultatele prezentate aici indică o limită clară și sistematică a acestui fenomen. Credibilitatea sursei pare a fi o condiție esențială pentru ca o încadrare să fie eficientă. Efectele de încadrare nu apar neapărat pentru că elitele doresc să manipuleze cetățenii, ci mai degrabă pentru că aceștia aleg să se bazeze pe surse credibile pentru ghidaj. Astfel, cetățenii selectează cadrele pe care le urmează într-un mod sistematic și bine gândit. Departe de a reprezenta o manipulare, efectele de încadrare pot fi, de fapt, o dovadă a faptului că cetățenii caută îndrumare de la elitele de încredere.

Bibliografie

Albert, D. și Steinberg, L. (2011). Judecata si luarea deciziilor in adolescenta .  Journal of Research on Adolescence ,  21 (1), 211-224.

Chong, D., & Druckman, J. N. (2007). Framing theory. Annu. Rev. Polit. Sci., 10(1), 103-126.

Druckman, J. N. (2001). On the Limits of Framing Effects: Who Can Frame? The Journal of Politics, 63(4), 1041–1066. doi:10.1111/0022-3816.00100 

Gong, J., Zhang, Y., Yang, Z., Huang, Y., Feng, J., & Zhang, W. (2013). The framing effect in medical decision-making: a review of the literature. Psychology, health & medicine, 18(6), 645-653.

McNeil, B. J., Pauker, S. G., Sox, H. C., & Tversky, A. (1982). On the elicitation of preferences for alternative therapies. New England Journal of Medicine.

Tversky, A., & Kahneman, D. (1992). Advances in prospect theory: Cumulative representation of uncertainty. Journal of Risk and Uncertainty.