Efectul de încadrare (framing) este o părtinire cognitivă care ne influențează percepția și luarea deciziilor. Influența vine din modul în care informațiile sunt prezentate (încadrate), afectând modul în care interpretăm și răspundem la informații.

Chong & Druckman (2007) spun în studiul lor că premisa fundamentală a teoriei încadrării este că o problemă poate fi abordată din multiple perspective și poate fi interpretată în raport cu diverse valori sau considerații. Încadrarea se referă la procesul prin care oamenii formează o anumită conceptualizare a unei probleme sau își redirecționează gândirea asupra acesteia.

Efectul de framing influențează percepția pacienților asupra diagnosticului, tratamentelor și opțiunilor terapeutice.

În studiul lor, Gong et al. (2013) au subliniat ideea că efectul de încadrare, identificat de Tversky și Kahneman, reprezintă o prejudecată cognitivă importantă, prin care oamenii reacționează diferit la aceeași opțiune, în funcție de modul în care aceasta este prezentată, fie ca o pierdere, fie ca un câștig. Multe studii ulterioare au demonstrat faptul că acest efect este robust într-o gamă largă de contexte, inclusiv în procesul de luare a deciziilor medicale. Deși deciziile medicale sunt mai rare comparativ cu cele de zi cu zi, ele sunt de o importanță crucială. Efectul de încadrare a fost bine documentat în multiple cercetări, însă studiile nu sunt întotdeauna consecvente în ceea ce privește influența variabilelor asupra acestui efect în contextul deciziilor medicale.

Acest efect propune ca persoanele să ia decizii pe baza modului în care o problemă este prezentată sau „încadrată”, mai degrabă decât pe faptele prezentate. Este o prestație cognitivă să alegeți o opțiune care este prezentată mai pozitiv.

Prima dintre prejudecățile cognitive este că teama de pierdere este mai mare decât perspectiva de a câștiga, chiar dacă șansele pot fi identice.

Oamenii vor alege aproape întotdeauna o opțiune care maximizează perspectiva unui rezultat pozitiv, evitând în același timp răspunsurile care implică un risc de pierdere.

De exemplu, un pacient poate fi mai receptiv la un tratament dacă i se spune că „are o rată de succes de 80%” decât dacă i se prezintă ca având „o rată de eșec de 20%”.

În consilierea psihologică, formularea întrebărilor poate influența direcția răspunsurilor clienților.

Exemple reale ale efectului de încadrare:

• presa
• știrile
• reclama
• politica

Bibliografie

Albert, D. și Steinberg, L. (2011). Judecata si luarea deciziilor in adolescenta .  Journal of Research on Adolescence ,  21 (1), 211-224.

Chong, D., & Druckman, J. N. (2007). Framing theory. Annu. Rev. Polit. Sci., 10(1), 103-126.

Druckman, J. N. (2001). On the Limits of Framing Effects: Who Can Frame? The Journal of Politics, 63(4), 1041–1066. doi:10.1111/0022-3816.00100 

Gong, J., Zhang, Y., Yang, Z., Huang, Y., Feng, J., & Zhang, W. (2013). The framing effect in medical decision-making: a review of the literature. Psychology, health & medicine, 18(6), 645-653.

McNeil, B. J., Pauker, S. G., Sox, H. C., & Tversky, A. (1982). On the elicitation of preferences for alternative therapies. New England Journal of Medicine.

Tversky, A., & Kahneman, D. (1992). Advances in prospect theory: Cumulative representation of uncertainty. Journal of Risk and Uncertainty.