În prezent, mulți părinți consideră că este o provocare majoră să găsească metoda ideală de a-și educa copiii într-o lume dominată de tehnologie. Pe de o parte, utilizarea tehnologiei digitale – internetul, jocurile video, rețelele sociale – a devenit inevitabilă. Pe de altă parte, aceasta poate avea efecte nocive asupra copiilor, atât la nivel comportamental, cât și psihologic. Tocmai de aceea este esențial să li se ofere părinților recomandări clare privind gestionarea educației digitale a copiilor.

Schimbarea paradigmei parentale în România

În cultura românească, discuțiile despre stilurile parentale sunt încă relativ noi. Generațiile anterioare au abordat parentingul ca pe o responsabilitate de a oferi copilului hrană, îmbrăcăminte, adăpost și educație. Însă, în contextul actual, aceste nevoi de bază nu mai sunt suficiente. Diversitatea valorilor transmise prin intermediul tehnologiei obligă părinții să își regândească strategiile educaționale, punând accent pe bunăstarea emoțională și mintală a copiilor.

Etapele copilăriei și adaptarea educației digitale

Copilăria, între 0 și 18 ani, reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea responsabilității, empatiei și integrării sociale. Pentru a asigura un impact pozitiv al tehnologiei, părinții trebuie să aplice metode diferite în funcție de vârsta copilului: bebeluși, preșcolari, școlari, adolescenți și tineri. Această împărțire ajută la adaptarea regulilor, stimulilor și sprijinului oferit, astfel încât copilul să-și poată dezvolta abilitățile esențiale, evitând totodată riscurile specifice mediului digital.

Provocările tehnologiei asupra sănătății mintale

Expunerea excesivă la ecrane poate afecta profund dezvoltarea psihologică a copiilor: întârzierea vorbirii, comportamente temperamentale, dificultăți de socializare și chiar dependență de dispozitive. Potrivit lui Arifin (2016), dependența de gadgeturi poate conduce la izolare socială și la dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Setianingsih (2018) identifică patru factori majori ai dependenței: factori interni (plictiseală, autocontrol scăzut), situaționali (singurătate, disconfort), sociali (influența mediului) și externi (expunerea la conținut digital inadecvat).

Beneficiile tehnologiei în educație

Cu toate acestea, tehnologia nu este exclusiv nocivă. Utilizată corect, aceasta oferă acces la resurse educaționale vaste, facilitează învățarea interactivă și stimulează creativitatea. Copiii pot explora lumea, pot învăța limbi străine, programare, artă, și pot comunica cu alți copii din diferite culturi, dezvoltându-și empatia și deschiderea.

Strategii de parenting digital

Pentru a echilibra beneficiile și riscurile tehnologiei, părinții pot aplica următoarele strategii:

1. Stabilirea limitelor clare
   • Reguli adaptate vârstei privind timpul petrecut în fața ecranelor.
   • Zone și momente fără tehnologie (ex: mesele, ora de culcare).
2. Modelarea comportamentului digital
   • Părinții trebuie să fie un exemplu, gestionând propriul timp digital.
3. Utilizarea controalelor parentale
   • Activarea filtrelor și monitorizarea aplicațiilor utilizate.
4. Comunicarea deschisă
   • Dialog constant despre experiențele online, cyberbullying, intimitate digitală.
5. Echilibrul între viața digitală și cea reală
   • Încurajarea activităților offline: sport, lectură, artă, timp petrecut în familie.
6. Sprijin emoțional constant
   • Ascultarea preocupărilor copilului și oferirea unui cadru de siguranță emoțională.
7. Educație digitală activă
   • Învățarea noțiunilor despre amprenta digitală, confidențialitate și gândire critică.
8. Rutine sănătoase pentru somn
   • Oprirea dispozitivelor cu cel puțin o oră înainte de culcare și promovarea activităților relaxante.

Nevoia unei abordări științifice actualizate

Literatura de specialitate relevă lipsa unui cadru empiric clar pentru parentingul digital. Studiile calitative și cantitative din ultimii ani arată o nevoie acută de reevaluare a modului în care părinții sunt sprijiniți științific în acest proces (Digital Parenting Systematic Review, 2023). Este esențial să fie recunoscute atât utilizările pozitive ale tehnologiei, cât și influențele reciproce dintre copii și părinți, într-un context familial și social complex.

Concluzie

În era digitală, rolul părinților în modelarea sănătății mintale a copiilor este mai important ca niciodată. Nu este suficientă doar supravegherea sau limitarea accesului la tehnologie. Este nevoie de implicare activă, empatie, comunicare constantă și educație continuă a părinților. Doar printr-un echilibru între utilizarea tehnologiei și dezvoltarea abilităților socio-emoționale, putem asigura o creștere armonioasă a copiilor noștri într-o lume digitalizată.

Bibliografie

Apdillah, D., Simanjuntak, C., Napitupulu, C., Sirait, D., & Mangunsong, J. (2022). The role of parents in educating children in the digital age. ROMEO: Review of Multidisciplinary Education, Culture and Pedagogy, 1(3), 1–8. https://doi.org/10.55047/romeo.v1i3.168

Modecki, K. L., Goldberg, R. E., Wisniewski, P., & Orben, A. (2022). What Is Digital Parenting? A Systematic Review of Past Measurement and Blueprint for the Future. Perspectives on psychological science : a journal of the Association for Psychological Science, 17(6), 1673–1691. https://doi.org/10.1177/17456916211072458

Rubiatin, R., Maksum, M., & Hafidz, H. (2024, January 30). The role of parents in children’s development in the digital era. Proceeding ISETH (International Summit on Science, Technology, and Humanity), 1517–1522. https://doi.org/10.23917/iseth.4334

https://ro.maarifschool.org/blogs/parenting-in-the-digital-age

Supporting Children’s Mental Health in the Digital Age