Timp de decenii, trăsăturile de personalitate au fost considerate relativ stabile în timp. Totuși, odată cu evoluția neuroștiinței sugerează că aceste trăsături pot fi influențate de modificări ale activității și structurii cerebrale.

Neuroplasticitatea- capacitatea creierului de a se adapta la experiență, traumă sau învățare, devine astfel un cadru esențial în înțelegerea modului în care personalitatea poate evolua sau fi modificată în context terapeutic ori educațional (DeYoung et al., 2010; Dajani & Uddin, 2015).

Ce implică Neuroplasticitatea ?

Modificări sinaptice, reorganizarea rețelelor neuronale și neurogeneză funcțională, procese influențate de învățare, stres, meditație sau expunere la noi experiențe.

Studiile imagistice funcționale și structurale au demonstrat că nu doar zonele senzoriale și motorii, ci și regiunile prefrontale și parietale asociate funcțiilor executive și emoționale sunt susceptibile la reorganizare în funcție de mediu și comportament (Draganski et al., 2004; May, 2011).

Trăsăturile Big Five (extraversiunea, agreabilitate, conștiinciozitate, nevrotism, deschidere către experiență) au corespondențe structurale și funcționale în creier. De exemplu, extraversiunea este asociată cu activitate crescută și volum în cortexul orbitofrontal medial, responsabil cu anticiparea recompensei. Conștiinciozitatea corelează cu volumul crescut în cortexul prefrontal lateral, zona implicată în planificare și control cognitiv (DeYoung et al., 2010). Nevrotismul se asociază cu o activitate crescută în amigdală și cortexul cingulat anterior, implicate în procesarea emoțiilor negative (Servaas et al., 2013).

Trăsăturile de personalitate nu sunt complet rigide. Studiile longitudinale au arătat modificări semnificative în personalitate în decursul vieții, mai ales în adolescență și tinerețe. De exemplu, dezvoltarea cortexului prefrontal este legată de creșterea conștiinciozității și reducerea impulsivității (Allemand, Zimprich, & Hertzog, 2007).

Toschi et al. (2018) au arătat că o conectivitate funcțională între rețelele corticale (de exemplu, frontoparietale și default mode) este asociată cu profiluri de trăsături distincte, ceea ce sugerează o bază plastică în expresia trăsăturilor.

Studii clinice utilizând stimulare magnetică transcraniană (rTMS) au arătat că rețelele cerebrale implicate în trăsături precum nevrotismul sau autocritica pot fi influențate în mod semnificativ. De exemplu, rTMS aplicat pe cortexul prefrontal dorsolateral a dus la reducerea nivelului de nevrotism în rândul pacienților cu depresie majoră, susținând ideea că trăsăturile pot fi modulate indirect prin neuroplasticitate indusă (Kopala-Sibley et al., 2020).

De asemenea, Dajani & Uddin (2015) au evidențiat că reconfigurarea flexibilă a rețelelor executive frontoparietale este esențială pentru adaptabilitatea trăsăturilor în medii dinamice.

Intervenții personalizate în sănătatea mintală și educație

Programele de mindfulness, psihoterapia cognitiv-comportamentală și antrenamentele cognitive, precum antrenamentele cu Neurofeedback pot induce schimbări structurale și funcționale durabile în rețelele cerebrale asociate cu reglarea emoțiilor, autocontrolul și motivația (Fox et al., 2014; Allen et al., 2018). În viitor, integrarea datelor neuroimagistice cu evaluările de personalitate ar putea permite intervenții preventive timpurii, bazate pe profiluri neuropsihologice individuale.

Neuroplasticitatea oferă o bază teoretică și practică solidă pentru înțelegerea personalității ca un sistem dinamic, nu fix. Trăsăturile de personalitate sunt ancorate în rețele cerebrale funcționale care pot fi modelate de experiență, învățare și intervenții specifice. Această perspectivă are implicații semnificative în domeniile educației, sănătății mintale și dezvoltării personale.

Bibliografie

Allen, M., Frank, D., Schwarzkopf, D. S., Fardo, F., Winston, J. S., & Hauser, T. U. (2018). Unexpected arousal modulates the influence of sensory noise on confidence. eLife, 7, e38187. https://doi.org/10.7554/eLife.38187

Allemand, M., Zimprich, D., & Hertzog, C. (2007). Cross-sectional age differences and longitudinal age changes of personality in middle adulthood and old age. Journal of Personality, 75(2), 323–358. https://doi.org/10.1111/j.1467-6494.2006.00441.x

Dajani, D. R., & Uddin, L. Q. (2015). Demystifying cognitive flexibility: Implications for clinical and developmental neuroscience. Trends in Neurosciences, 38(9), 571–578. https://doi.org/10.1016/j.tins.2015.07.003

DeYoung, C. G., Hirsh, J. B., Shane, M. S., Papademetris, X., Rajeevan, N., & Gray, J. R. (2010). Testing predictions from personality neuroscience: Brain structure and the Big Five. Psychological Science, 21(6), 820–828. https://doi.org/10.1177/0956797610370159

Draganski, B., Gaser, C., Busch, V., Schuierer, G., Bogdahn, U., & May, A. (2004). Neuroplasticity: Changes in grey matter induced by training. Nature, 427(6972), 311–312. https://doi.org/10.1038/427311a

Fox, K. C. R., Nijeboer, S., Dixon, M. L., Floman, J. L., Ellamil, M., Rumak, S. P., … & Christoff, K. (2014). Is meditation associated with altered brain structure? A systematic review and meta-analysis of morphometric neuroimaging in meditation practitioners. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 43, 48–73. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2014.03.016