Dezvoltarea emoțională a copiilor este un proces complex, în care percepția și cunoștințele conceptuale se împletesc progresiv. Un nou studiu realizat la Universitatea Peking aduce o contribuție semnificativă în înțelegerea modului în care copiii, între 5 și 10 ani, învață să recunoască și să interpreteze emoțiile, trecând de la o procesare instinctivă la o înțelegere rafinată a acestora.

Percepția emoțiilor la copii mici

La vârste fragede, recunoașterea emoțiilor se bazează în principal pe indicii vizuale, precum expresiile faciale. Copiii de 5 ani, de exemplu, pot distinge automat între emoții fundamentale – fericire, furie, frică și tristețe – după cum arată rezultatele înregistrărilor EEG în regiunea temporo-occipitală a creierului. Această capacitate perceptivă este stabilă și prezentă la toate grupele de vârstă examinate.

Totuși, în ciuda acestei abilități perceptive, copiii mici întâmpină dificultăți în a recunoaște emoțiile complexe, în special la adulți. Aceste dificultăți derivă din lipsa unor cunoștințe conceptuale dezvoltate, esențiale pentru interpretarea contextului emoțional. Astfel, în absența unei înțelegeri mai profunde, aceștia clasifică expresiile emoționale în termeni simpli, de obicei pozitivi versus negativi.

Dezvoltarea cunoștințelor conceptuale

Pe măsură ce cresc, copiii devin mai capabili să exploreze contexte sociale variate, grație unei înțelegeri tot mai sofisticate a emoțiilor. Această evoluție este reflectată în al doilea experiment al studiului, care a analizat cunoștințele conceptuale printr-o sarcină de similaritate a cuvintelor. Copiii mai mari au asociat cuvinte precum „plâns” cu o varietate de emoții, nu doar cu tristețea, indicând o înțelegere mai nuanțată și flexibilă.

În studiul comportamental, aceștia au arătat și o capacitate crescută de a diferenția între emoții negative specifice – de exemplu, distingând frica de furie – ceea ce sugerează o categorizare mai detaliată a emoțiilor și o mai mare sensibilitate la subtilitățile lor.

De la „a vedea” la „a înțelege”

Această cercetare pune în lumină tranziția cognitivă esențială care are loc în primii ani de școală, de la o recunoaștere intuitivă a emoțiilor la o înțelegere conceptuală, profundă. În timp ce percepția emoțională rămâne relativ constantă, ceea ce evoluează este capacitatea copilului de a interpreta contextul, de a integra experiențe anterioare și de a învăța din interacțiunile sociale.

Implicarea în educație și intervenții terapeutice

Înțelegerea acestei dinamici oferă un cadru valoros pentru dezvoltarea unor strategii educaționale și terapeutice adaptate vârstei. Programele care susțin dezvoltarea socio-emoțională pot fi eficientizate dacă țin cont de nivelul de dezvoltare conceptuală al copilului. Activități precum jocurile de rol, discuțiile ghidate despre emoții sau citirea de povești cu teme emoționale pot contribui semnificativ la consolidarea acestei abilități.

Concluzie

Studiul evidențiază modul în care învățarea și experiența modelează dezvoltarea emoțională a copiilor. Progresia de la percepție la înțelegere nu este doar un indicator al maturizării cognitive, ci și o condiție esențială pentru construirea unor relații sociale sănătoase și pentru adaptarea eficientă la lumea înconjurătoare.

Bibliografie

Jiang Zhang, Universitatea Peking