Violența în scop educativ se referă la violența exercitată de părinți și/sau educatori cu scop educativ și este interzisă prin lege. Aceasta poate îmbrăca mai multe forme: fizică, verbală, psihologică.

Indiferent de context, violența nu este o soluție!

     Consecințele violenței asupra copiilor:

• Vătămări corporale
• Boli fizice: Violența în copilărie pare să sporească susceptibilitatea pentru dobândirea unor boli grave în viața de adult. Totodată, pe termen scurt, violența împotriva copiilor este asociată cu o vulnerabilitate mai ridicată la astm, probleme gastrointestinale, cefalee și gripă
• Capacitatea cognitivă: Dezvoltarea cognitivă a copiilor abuzați și neglijați poate fi afectată sever.
• Comportamentale: Există o serie de comportamente problematice care sunt asociate cu violența din copilărie, printre acestea se numără: alcoolism, abuz de substanțe, o probabilitate mai ridicată de a intra în conflict cu legea,
• Sindromul de stres posttraumatic: apare în urma experimentării sau observării unui anumit tip de violență extremă și/sau constantă
• Probleme de sănătate mintală: Deși abuzul psihologic și emoțional este mai dificil de identificat, comparativ cu abuzul fizic, există studii care sugerează că aproximativ 80% dintre copiii a căror copilărie a fost umbrită de violență, sufereau de cel puțin un tip de tulburare psihiatrică până la vârsta de 21 de ani

În urma experimentării violenței în copilărie, copilul ar putea deveni:

• Fie devin mai vulnerabil în fața celorlalți și în raport și cu alte forme de abuz. Această situație fiind cunoscută sub numele de polivictimizare. Copilul învățând rolul de victimă.
• Fie își însușește acest comportament și devine el însuși un agresor.