Tulburarea de personalitate SCHIZOTIPALĂ

            Oamenii cu personalități schizotipale împărtășesc unele trăsături ale personalității schizoide. În plus, sunt definiți de un comportament excentric și un conținut aparte al gândirii. De obicei, ei descriu experiențe intrapsihice stranii, gândesc în moduri ciudate și neobișnuite și sunt dificil de abordat. S-a sugerat că personalitatea schizotipală este una dintre tulburările spectrului schizofreniei, deoarece schizofrenia apare cu frecvență crescută în rândul membrilor familiei individului schizotipal.

            Tulburarea de personalitate schizotipală este descrisă ca afectarea capacității de a avea relații și excentricități în percepție, gândire și comportament, asociate cu o imagine de sine distorsionată și obiective personale lipsite de coerență, la care se adaugă suspiciune și exprimare emoțională limitată. Sunt observate dificultăți caracteristice în ceea ce privește identitatea, autocontrolul, empatia și intimitatea, precum și un caracter suspicios, retragere, afect limitat, excentricitate, convingeri și trăiri neobișnuite sau disfuncții cognitive și perceptive.

            Caracteristicile tulburării de personalitate schizotipală

  • Eveniment declanșator – Relații interpersonale apropiate
  • Stil comportamental:

– Comportamente excentrice și bizare

– Limbaj straniu, dar nu incoerent

– Depersonalizare și disociere

  • Stil interpersonal:

– Pot relaționa cu ceilalți cu interese la fel de neobișnuite

– Suspicioși față de ceilalți care nu aparțin grupului lor de persoane, care sunt pe aceeași lungime de undă

– Indiferenți față de convențiile sociale

  • Stil cognitiv:

– Procesare a gândurilor tangențială și împrăștiată

– Gândire magică și superstiție

  • Stil afectiv:

– Afect inadecvat și limitat

– Hipersensibil

  • Stil de atașament – Temător și de desconsiderare
  • Injoncțiuni parentale – Ești un ciudat
  • Scheme dezadaptative – Alienare, abandon, dependență, vulnerabilitate în fața răului
  • Criteriu optim de diagnostic – Gândire, limbaj, comportament sau înfățișare care sunt ciudate, excentrice sau bizare.

Motivul exact sau cauza acestei inabilități nu este cunoscut. Unii experți consideră că abuzul asupra copilului, neglijarea sau stresul determină disfuncții cerebrale care duc la apariția simptomelor schizotipale. Atat factorii genetici cât și circumstanțele de mediu par să joace un rol în apariția acestei tulburări.

Persoanele cu tulburare schizotipală au deseori nevoie să învețe abilități specifice de relaționare și noi comportamente, deoarece ei au deseori dificultăți în a răspunde potrivit în situațiile sociale. Spre exemplu, pot învăța să-și exprime adecvat sentimentele sau să-și ajusteze expresia facială și vocea ca reacție la anumiți stimuli.

Sursă:

Len Sperry- Tulburările de personalitate din DSM-5, Evaluare, conceptualizare de caz și tratament, 2018, Editura Trei, București.

Add Comment