Persoanele cu această tulburare de personalitate, prezintă un tipar pervaziv de dependență și submisivitate. Tind să fie persoane excesiv de pasive, nesigure, care se sacrifică pe sine și sunt lipsite de asertivitate, devenind mult prea dependente de una sau mai multe persoane pentru ghidaj și sprijin.

Cercetătorii speculează că personalitățile dependente au manifestat un temperament temător, retras sau trist ca sugari. Prin urmare, astfel de comportamente aveau o mare probabilitate să trezească un comportament hiperprotector din partea îngrijitorilor. Se observă că indivizii dependenți tind să aibă tipuri corporale ectomorfe (subțiri și fragili) sau endomorfe (corpolenți și greoi) care contribuie la pragurile joase de energie și lipsa de vigoare fizică.

Factorii de mediu precum hiperprotecția parentală, deficitele competitive și programarea rolului social par a interacționa cu aceste predispoziții biologice, rezultând tiparul de personalitate dependentă.

Caracteristici ale tulburării de personalitate depedentă:

• Eveniment declanșator – Așteptări legate de a se descurca singur sau de a fi singur
• Stil comportamental
  • Docil, pasiv, nesigur și submisiv
  • Lipsit de asertivitate
  • Îndoială de sine și lipsă de încredere în propria persoană

• Stil interpersonal
  • Amabil, adeziv și compliant
  • Solicită încurajări pentru a lua decizii
  • Renunță la responsabilitate în favoarea celorlalți
  • Evită neînțelegerile
  • Se autoînjosesc pentru a primi sprijin din partea celorlalți
  • Caută grăbiți noi relații atunci când una dintre relațiile vechi se încheie
• Stil cognitiv – Influențabil și de un optimism incurabil
• Stil afectiv – Amabil și anxios, timid și trist atunci când este stresat
• Temperament – Nivel redus de energie, fricos, trist, retras, melancolic
• Stil de atașament – Preocupat
• Injoncțiune parentală –’’Nu te poți descuca singur!’’
• Scheme dezadaptative – Deficiență, sacrificiu de sine, căutarea aprobării
• Criteriu optim de diagnostic – Are nevoie ca ceilalți să-și asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii din viața lui.

Măsura în care comportamentul dependent este considerat adecvat variază substanţial în funcţie de vârsta şi grupul socio-cultural. Pentru a evalua dacă fiecare criteriu îndeplineşte pragul de diagnostic, se vor avea în vedere vârsta şi factorii culturali. Comportamentul dependent este considerat tulburare de personalitate numai dacă este în mod evident în exces faţă de normele culturale ale persoanei respective sau reflectă temeri şi îngrijorări nejustificate.

Sursă:

Len Sperry – Tulburările de peronalitate din DSM-5, Evaluare, conceptualizare de caz și tratament, 2018, Editura Trei.