Tulburarea de personalitate antisocială se caracterizează prin lipsa empatiei, tendința de a fi oameni duri, cinici şi plini de dispreţ faţă de sentimentele, drepturile şi suferinţa celorlalţi. Au o părere exagerată şi arogantă despre ei înşişi sau sunt excesiv de încăpăţânaţi, siguri de ei sau obraznici.

Cauzele exacte ale tulburării de personalitate antisocială nu sunt cunoscute, dar experții cred ca atât factorii ereditari cât și circumstanțele de mediu influențează dezvoltarea acestei condiții. Un istoric familial cu această tulburare – cum ar fi un părinte antisocial – crește riscul de dezvoltare a tulburării. De asemeni pot contribui un număr de factori de mediu din casă, școală și comunitate, factori care acționează în copilărie.

Caracteristicile celor cu tulburare de personalitate antisocială sunt:

– mint și fură în mod persistent;

– dificultăți recurente cu legea;

– tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională);

– agresivitate, comportament violent; deseori este implicat în lupte;

– inabilitatea de a păstra un loc de muncă;

– persistența unei dispoziții agitate sau depresive (disforie);

– inabilitatea de a tolera plictiseala;

– lipsa de interes față de siguranța sa și a altora;

– diagnostic de tulburare de conduită în timpul copilăriei;

– lipsa regretului că au făcut rău altora;

– prezența unui farmec superficial;

– impulsivitate;

– un simt extrem de îndreptățire;

– inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.

Tulburarea de personalitate antisocială este considerată cel mai greu de tratat dintre toate tulburările de personalitate. Persoanele care suferă de această afectiune rareori caută tratament din proprie inițiativă si pot caută terapia doar dacă le este impusă.

Sursă:

Len Sperry- Tulburările de personalitate din DSM-5, Evaluare, conceptualizare de caz și tratament, 2018, Editura Trei, București.