Trauma este o emotie violenta care modifica, in mod permanent, personalitatea unei persoane, sensibilizând-o la emoții ulterioare asemănătoare. Copiii sunt expuși la evenimente traumatice și au nevoie de ajutor pentru a le depăși.
O mare parte din cunoștințele noastre despre stresul posttraumatic și traumele la copii, se bazează pe studii asupra adulților. Este clar că ceea ce învățăm din cercetările care implică adulți, s-ar putea să nu fie neapărat aplicabil copiilor și adolescenților.
Profesioniștii din domeniul sănătății mintale pot avea multe perspective diferite asupra traumei la copii și adolescenți. Este importantă natura specifică a efectelor sale și intervențiile eficiente în reducerea rezultatelor negative și îmbunătățirea funcționării adaptive.
Un număr semnificativ de copii sunt expuși unor evenimente traumatice din viață, evenimente traumatice precum rănirea, moartea sau integritatea fizică a sinelui sau a altora și, provoacă groază, teroare sau neputință în momentul în care apare.
Evenimentele traumatice includ abuzuri sexuale, abuz fizic, violență domestică, violență în comunitate și școală, traume medicale, accidente, acte de terorism, experiențe de război, dezastre naturale și provocate de om, sinucideri.
În eșantioanele comunitare, mai mult de două treimi dintre copii au raportat că s-au confruntat cu un eveniment traumatic până la vârsta de 16 ani.
Reacțiile copiilor, adolescenților pot fi influențate de nivelul lor de dezvoltare, factori etnici / culturali, expunerea anterioară la traume, resursele disponibile și problemele preexistente ale copilului și familiei.
Acestea includ:
– dezvoltarea de noi temeri/ anxietate de separare (în special la copii mici)
– tulburări de somn
– coșmaruri
– durere
– pierderea interesului pentru activități normale, concentrare redusă, declin în activitatea școlară
– furie
– iritabilitate
Cum vă pot ajuta profesioniștii în sănătate mintală?
Profesioniștii din domeniul sănătății mintale au un rol important în facilitarea recuperării copiilor, adolescenților și familiilor atunci când apar evenimente traumatice.
Trebuie respectată disponibilitatea copilului și a familiei și sprijinul pentru tratament.
Copiii și familiile nu sunt întotdeauna pregătiți pentru tratament atunci când este oferit, iar unii ar putea prefera să nu fie receptivi.
Astfel este important ca atât copiii cât și familiile lor să cunoască opțiunile de tratament.
Neurofeedback-ul s-a dovedit promițător în atenuarea simptomelor generale de stres posttraumatic și s-au găsit rezultate de succes în rândul clienților care nu au răspuns la modalitățile de tratament anterioare. Deși toate studiile au arătat rezultate promițătoare, sunt necesare studii suplimentare pentru a crește certitudinea dovezilor.
American Psychological Association, Presidential Task Force on Posttraumatic Stress Disorder and Trauma in Children and Adolescents – Children and Trauma. Update for Mental Health Professionals, 2008, http://www.apa.org/pi/families/resources/children-trauma-update.aspx
Add Comment