Scleroza multiplă este o tulburare inflamatorie, demielinizantă, neurovegetativă a sistemului nervos central caracterizată prin distrugerea selectivă a tecii de mielină. Etilogia acestei tulburări este complex, multifactorială, ce incă nu este pe deplin înțeles.
Există mai multe tipuri de scleroză multiplă:
Scleroza multiplă recurent-remisivă – caracterizată prin pusee (manifestare bruscă și puternică a bolii) urmate de recuperare completă sau incompletă (adică o recuperare care lasă sechele). Unele pusee pot să nu aibă deloc recuperare clinică. Forma recurent-remisivă este cea mai frecventă formă de scleroză multiplă (60-70% din cazuri).
Scleroză multiplă secundar progresivă – caracterizată prin recuperare parţială după pusee şi progresie (înaintare a bolii) continuă, întreruptă sau nu de pusee, ocazional cu perioade de stagnare. La această formă se ajunge, de obicei, după 10 ani (în medie) de evoluție a bolii recurent-remisive în absența unui tratament imunomodulator.
Scleroză multiplă primar progresivă – se caracterizează prin progresie continuă de la debut, fără puseuri, ocazional cu faze de platou. E o formă care afectează mai sever, încă de la debut, măduva spinării.
Scleroză multiplă progresivă cu recurenţe – progresie continuă de la debut, dar cu episoade acute de agravare manifestărilor, cu sau fără recuperare completă.
În general, această afecțiune încetinește sau întrerupe comunicarea dintre creier și coloana vertebrală; lucru care duce la amorțeală în corp, probleme de echilibru, amețeală, probleme cu vederea, oboseală, scăderea libidoului și probleme de digestie.
Majoritatea oamenilor cu această tulburare trăiesc la fel de mult ca persoanele ce nu o au însă calitatea vieții este considerabil mai scăzută. În ceea ce privește tratamentul, acesta nu există momentan însă există anumite terapii care pot aduce îmbunătățiri; una dintre acestea, non-farmaceutică, este terapie prin fotobiomodulare.
Cercetătorul Miguel T. și colaboratorii săi, interesați de efectul Terapiei fotobiomodulare asupra sclerozei multiple, au efectuat această terapie la nivelul celulelor sangvine mononucleare periferice (PBMCs) asupra unor pacienți suferinzi de această afecțiune. După efectuarea tratamentului, s-a observat reglarea nitraților, creșterea compusului interlukină-10 și reducerea interferonului Y. Deși acești compuși sunt afectați de scleroza multiplă indiferent de cât de avansată a ajuns aceasta, fotobiomodularea s-a dovedit a fi o metodă eficiență de incetinire și chiar îmbunătățire a condiției cauzate de scleroza multiplă
Add Comment