În mod tradițional, cercetările în neuroștiință au fost concentrate asupra unui singur creier, analizând modul în care neuronii reacționează la stimuli individuali, cum ar fi cititul sau jocurile video. Cu toate acestea, oamenii sunt ființe profund sociale, iar interacțiunile dintre indivizi pot modela activitatea cerebrală într-un mod surprinzător. Un domeniu emergent, cunoscut sub numele de neuroștiință colectivă, începe să aducă în prim-plan ideea că sincronizarea cerebrală între două sau mai multe persoane este esențială în înțelegerea conexiunilor umane.

Ce este „synchrony”-ul interuman?

Synchrony-ul este fenomenul prin care activitatea cerebrală a două sau mai multe persoane se sincronizează în timpul interacțiunii sociale. Acesta nu este doar o metaforă pentru „a fi pe aceeași lungime de undă” – ci o realitate fiziologică observabilă. Când două persoane conversează, privesc același film sau cântă împreună, undele lor cerebrale încep să se alinieze. Regiunile auditive, vizuale și cele implicate în înțelegerea și procesarea semnificației se activează în același timp în creierul fiecărei persoane implicate.

Creierul social: sincronizare în contextul interacțiunii

Această sincronizare cerebrală, denumită interbrain synchrony (IBS), pare să reflecte nu doar activitate cognitivă comună, ci și legături emoționale și sociale. De exemplu, într-o clasă în care elevii sunt implicați activ, activitatea lor cerebrală se aliniază cu cea a profesorului. Cuplurile romantice sau prietenii apropiați prezintă un nivel mai ridicat de sincronizare cerebrală comparativ cu persoane necunoscute. Sincronizarea creierelor pare să fie un marker al calității relației.

Beneficiile sincronicității sociale

Cercetările arată că activitățile sincronizate – precum mersul în pas, cântatul în cor sau dansul – sporesc comportamentele prosociale: încrederea, empatia, cooperarea și generozitatea. Un studiu a demonstrat că simpla acțiune de a dansa sincron a determinat copii din grupuri diferite să devină mai apropiați și să interacționeze mai prietenos. Alte cercetări au arătat că sincronizarea în activități de grup poate chiar crește toleranța la durere și nivelul de satisfacție socială.

Cum funcționează sincronizarea între creiere?

Sincronizarea neuronală are loc în principal în regiunile frontale și temporale ale creierului și este detectabilă prin metode precum EEG și fNIRS. Această activare sincronizată a fost observată în timpul activităților precum cântatul în duet, jocuri de cooperare, mișcări coordonate sau sarcini cognitive comune. Mai mult, sincronizarea neuronală a fost corelată cu performanța comportamentală sincronizată și cu nivelul de implicare afectivă între parteneri.

Synchrony și evoluția conexiunilor sociale

Unii cercetători sugerează că această capacitate de a ne sincroniza la nivel cerebral a jucat un rol crucial în evoluția socialității umane. Oamenii posedă un potențial unic de a se sincroniza în contexte variate – de la ritualuri religioase până la flash mob-uri. Această adaptare ar fi putut oferi un avantaj de supraviețuire prin facilitarea cooperării în grupuri mari.

Interacțiunea socială ca nevoie umană fundamentală

Importanța conexiunilor sociale este susținută și de dovezi privind efectele negative ale izolării. Solitudinea este considerată un factor de risc pentru mortalitate crescută, echivalent cu fumatul sau obezitatea. Interacțiunile sociale, chiar și nonverbale – cum ar fi schimburile de priviri sau gesturi – declanșează procese automate de aliniere cognitivă și emoțională.

Ipoteze privind efectele prosociale ale sincronicității

Două mari teorii explică modul în care sincronizarea conduce la comportamente prosociale:

1. Intenționalitatea comună – sincronizarea presupune un scop comun și atenție mutuală, ceea ce duce la suprapunerea percepției despre sine și celălalt.
2. Similitudinea percepută – sincronizarea sporește percepția de asemănare cu celălalt, ceea ce favorizează cooperarea, încrederea și empatia.

Ambele ipoteze au susținere empirică, iar unele cercetări sugerează că ele pot coexista.

Concluzie

Synchrony-ul interuman este o expresie remarcabilă a naturii sociale a creierului uman. Faptul că două (sau mai multe) creiere pot literalmente „bate la unison” nu doar că fascinează, ci are implicații profunde asupra modului în care înțelegem învățarea, comunicarea, empatia și chiar sănătatea mintală. Într-o lume din ce în ce mai conectată digital, redescoperirea și valorificarea acestor conexiuni neuronale reale poate fi cheia unui viitor mai empatic și mai armonios.

Bibliografie

Denworth, L. (2023). Brain waves synchronize when people interact: The minds of social species are strikingly resonant. Scientific American. https://www.scientificamerican.com/article/brain-waves-synchronize-when-people-interact/

Hari, R., Henriksson, L., Malinen, S., & Parkkonen, L. (2015). Centrality of social interaction in human brain function. Neuron, 88(1), 181–193. https://doi.org/10.1016/j.neuron.2015.09.022

Hu, Y., Hu, Y., Li, X., Pan, Y., & Cheng, X. (2017). Brain-to-brain synchronization across two persons predicts mutual prosociality. Social cognitive and affective neuroscience, 12(12), 1835–1844. https://doi.org/10.1093/scan/nsx118https://www.scientificamerican.com/article/moving-in-sync-creates-surprising-social-bonds-among-people/