Schimbările bruște de comportament la copii pot fi derutante și îngrijorătoare pentru părinți. Un copil care până de curând funcționa bine poate începe, într-un interval scurt, să manifeste obsesii și compulsii, anxietate intensă, iritabilitate, dificultăți de somn, ticuri sau refuz alimentar. Atunci când aceste manifestări apar brusc și sunt însoțite de alte schimbări emoționale, cognitive ori comportamentale, una dintre ipotezele care pot necesita evaluare medicală este reprezentată de sindroamele PANS și PANDAS.
Aceste sindroame se află la intersecția dintre imunologie, neurologie, psihiatrie și psihologie. În ultimii ani, cercetarea a acordat o atenție tot mai mare relației dintre sistemul imunitar și funcționarea creierului, însă există încă întrebări importante privind mecanismele biologice, diagnosticul și tratamentele optime.
Este esențial să facem distincția între ceea ce este deja susținut de dovezi și ceea ce rămâne o ipoteză în curs de investigare. Nu orice copil cu ticuri, anxietate sau simptome obsesiv-compulsive are PANS ori PANDAS, iar identificarea acestor manifestări nu stabilește automat o cauză infecțioasă sau autoimună.
1. Ce sunt sindroamele PANS și PANDAS?
PANS – Pediatric Acute-onset Neuropsychiatric Syndrome
PANS este un sindrom neuropsihiatric pediatric caracterizat prin apariția bruscă și dramatică a simptomelor obsesiv-compulsive (OCD) sau a restricției alimentare, asociată cu apariția rapidă a unor simptome suplimentare din mai multe categorii.
Printre acestea se pot număra:
- anxietate intensă, inclusiv anxietate de separare;
- schimbări emoționale și iritabilitate;
- regres comportamental sau dezvoltativ;
- deteriorarea performanțelor școlare și dificultăți de concentrare;
- tulburări de somn;
- ticuri sau alte manifestări motorii;
- modificări ale frecvenței urinării;
- sensibilitate crescută la stimuli senzoriali.
PANS este un sindrom clinic, nu o explicație etiologică unică. Debutul simptomelor poate fi asociat temporal cu infecții sau cu alți factori, dar mecanismul exact nu este demonstrat în toate cazurile.
PANDAS – Pediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal Infections
PANDAS reprezintă o categorie mai specifică, propusă pentru copiii la care simptomele obsesiv-compulsive și/sau ticurile apar în legătură temporală cu o infecție cu streptococ beta-hemolitic de grup A.
Criteriile clasice includ debutul în copilărie, evoluția episodică a simptomelor, asocierea cu manifestări obsesiv-compulsive sau ticuri și existența unei relații temporale cu infecția streptococică.
Ipoteza centrală este că, în anumite situații, răspunsul imun declanșat de infecție ar putea influența circuitele cerebrale implicate în controlul mișcării, comportament și reglarea emoțiilor. Totuși, mecanismele și validitatea acestei explicații pentru toate cazurile presupuse de PANDAS continuă să fie dezbătute.
2. Care este diferența dintre PANS și PANDAS?
| Caracteristică | PANS | PANDAS |
| Manifestare centrală | Debut brusc al OCD sau al restricției alimentare | Debut al OCD și/sau al ticurilor |
| Relația cu infecția | Poate exista, dar nu este obligatorie | Se presupune o relație cu infecția streptococică |
| Cauză stabilită | Nu există o cauză unică demonstrată | Mecanismul exact rămâne controversat |
| Manifestări asociate | Anxietate, schimbări emoționale, somn, ticuri, regres etc. | Pot apărea simptome neuropsihiatrice similare |
Ambele diagnostice necesită o evaluare atentă și excluderea altor explicații medicale sau psihiatrice. În special, un test pozitiv pentru streptococ sau un titru crescut de anticorpi antistreptococici nu confirmă singur diagnosticul de PANDAS.
3. Ce se știe despre cauze și mecanismele biologice?
În prezent, nu există o explicație unică, demonstrată pentru toate cazurile de PANS și PANDAS. Cercetările investighează mai multe mecanisme posibile.
3.1. Răspunsul imun și posibila reacție autoimună
În PANDAS, una dintre ipoteze este că răspunsul imun la infecția streptococică ar putea reacționa încrucișat cu anumite structuri ale organismului, influențând circuitele neuronale implicate în comportament și controlul motor.
În cazul PANS, mecanismele propuse sunt mai largi și pot include răspunsuri imune asociate unor infecții diferite sau alte procese biologice. Totuși, prezența unei infecții înaintea simptomelor nu demonstrează că infecția a cauzat manifestările neuropsihiatrice.
3.2. Influența inflamației asupra funcționării creierului
Sistemul nervos și sistemul imunitar comunică permanent. În anumite boli, procesele inflamatorii pot influența funcționarea cerebrală, starea emoțională, somnul și procesele cognitive.
În PANS/PANDAS, cercetătorii investighează dacă asemenea mecanisme contribuie la apariția simptomelor la un subgrup de copii. Nu există însă un biomarker validat care să confirme, de unul singur, diagnosticul sau să stabilească prezența inflamației cerebrale la un anumit copil.
3.3. Circuitele cerebrale implicate în obsesii și ticuri
Simptomele obsesiv-compulsive și ticurile sunt asociate cu funcționarea unor rețele neuronale care implică ganglionii bazali, cortexul frontal și alte regiuni cerebrale.
Aceste circuite participă la controlul mișcărilor, selectarea acțiunilor, formarea obiceiurilor și reglarea comportamentului. Disfuncțiile lor pot contribui la manifestările clinice, dar nu sunt specifice sindroamelor PANS și PANDAS.
3.4. Factorii psihologici și de mediu
Stresul, schimbările din familie, dificultățile școlare și experiențele traumatizante pot influența severitatea simptomelor și capacitatea copilului de a face față acestora. Ele trebuie evaluate ca factori care pot agrava sau menține dificultățile, fără a presupune că reprezintă în mod necesar cauza sindromului.
O abordare corectă nu opune explicațiile biologice celor psihologice. Un copil poate avea nevoie simultan de evaluare medicală, tratament psihiatric și intervenții psihologice.
4. Ce aduc nou cercetările și recomandările recente?
Un reper important este raportul clinic publicat de American Academy of Pediatrics (AAP) în martie 2025. Documentul sintetizează literatura disponibilă și recomandă prudență în diagnostic, investigarea diferențială și folosirea intervențiilor susținute de dovezi.
Principalele direcții actuale sunt următoarele.
1. Evaluarea clinică atentă, înaintea testelor extinse
Nu există un test de sânge, o analiză de anticorpi, un EEG sau un brainmapping care să confirme singur PANS/PANDAS. Evaluarea trebuie să pornească de la istoricul simptomelor, rapiditatea debutului, examinarea clinică și excluderea altor afecțiuni.
2. Tratamentul infecțiilor documentate
În cazul unei infecții streptococice confirmate și relevante clinic, medicul indică tratamentul antibiotic adecvat. Dovezile nu susțin administrarea automată sau prelungită de antibiotice tuturor copiilor cu simptome sugestive de PANS/PANDAS.
3. Tratarea simptomelor neuropsihiatrice
Terapia cognitiv-comportamentală, inclusiv expunerea cu prevenirea răspunsului (ERP) pentru OCD, și medicația psihiatrică atunci când este indicată au o bază de dovezi mai solidă decât multe dintre tratamentele propuse specific pentru PANS.
4. Abordarea multidisciplinară
Pediatrul, psihiatrul de copii și adolescenți, psihologul și, după caz, neurologul, specialistul în boli infecțioase sau imunologul pot contribui la un plan comun. Tratamentele imunomodulatoare sunt rezervate unor situații selectate și necesită evaluare de specialitate.
Aceste recomandări nu înseamnă că mecanismele imune sunt excluse. Ele arată că, în prezent, dovezile nu permit stabilirea unei scheme terapeutice biologice universale pentru PANS/PANDAS.
O precizare importantă despre tratamentele imunologice
În anumite cazuri severe, specialiștii pot lua în considerare intervenții precum imunoglobulinele intravenoase sau alte tratamente imunomodulatoare. Acestea nu sunt însă intervenții de rutină pentru orice copil cu suspiciune de PANS/PANDAS, deoarece beneficiile, riscurile și criteriile optime de selecție rămân insuficient clarificate. Decizia trebuie individualizată de o echipă medicală cu experiență relevantă.
5. Cum ajută psihiatria în PANS și PANDAS?
Psihiatria are un rol important chiar și atunci când se suspectează o componentă imunologică. Simptomele neuropsihiatrice pot afecta profund funcționarea copilului, relațiile familiale, alimentația, somnul și participarea la școală.
Intervenția psihiatrică urmărește identificarea simptomelor, evaluarea severității și alegerea tratamentului adecvat.
Principalele direcții de intervenție sunt:
- Evaluarea OCD și a anxietății. Medicul diferențiază obsesiile, compulsiile și anxietatea de alte manifestări comportamentale și stabilește impactul lor funcțional.
- Tratamentul medicamentos, când este indicat. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot fi utilizați pentru OCD și anumite tulburări anxioase, cu monitorizarea atentă a tolerabilității și a răspunsului copilului.
- Evaluarea ticurilor și a altor manifestări motorii. Se stabilește dacă acestea necesită intervenție specifică și dacă există semne care impun investigații neurologice.
- Monitorizarea evoluției. Intensitatea simptomelor, fluctuațiile acestora și răspunsul la tratament sunt urmărite în timp.
În cazul copiilor cu OCD, tratamentul medicamentos poate fi asociat cu psihoterapia. Alegerea intervenției depinde de vârstă, severitate, comorbidități și particularitățile fiecărui caz. Tratamentul psihiatric nu trebuie amânat până la clarificarea completă a tuturor ipotezelor biologice.
6. Cum ajută psihologia și psihoterapia?
Psihologia clinică contribuie la evaluarea funcționării emoționale și comportamentale, identificarea factorilor care întrețin dificultățile și dezvoltarea unor strategii de adaptare. În același timp, psihoterapia poate reduce suferința copilului și a familiei, indiferent dacă mecanismul biologic presupus este confirmat sau nu.
Terapia cognitiv-comportamentală și expunerea cu prevenirea răspunsului
Pentru manifestările obsesiv-compulsive, una dintre intervențiile cu cele mai solide dovezi este terapia cognitiv-comportamentală cu expunere și prevenirea răspunsului (ERP).
Copilul este sprijinit să se confrunte treptat, într-un mod adaptat vârstei și toleranței sale, cu situațiile care provoacă anxietate, fără să recurgă la ritualurile compulsive obișnuite. Obiectivul este reducerea dependenței de ritualuri și dezvoltarea capacității de a tolera disconfortul.
În cazul unui debut foarte sever, planul terapeutic trebuie adaptat la nivelul actual de funcționare al copilului. Nu este indicată forțarea expunerii atunci când copilul nu poate tolera intervenția sau când există probleme medicale urgente.
Intervenția asupra anxietății și reglării emoționale
Copiii pot avea nevoie de strategii pentru:
- recunoașterea emoțiilor și identificarea semnalelor corporale ale anxietății;
- tolerarea incertitudinii și reducerea comportamentelor de evitare;
- dezvoltarea unor rutine de somn și a unor strategii de relaxare;
- gestionarea frustrării, iritabilității și episoadelor de copleșire;
- recâștigarea treptată a autonomiei și a participării la activitățile cotidiene.
Consilierea părinților și colaborarea cu școala
Părinții au nevoie de explicații clare despre simptome, despre ceea ce pot controla și despre modul în care pot răspunde copilului fără a intensifica involuntar ritualurile sau evitarea.
De exemplu, este util ca părinții să valideze suferința copilului, dar să evite participarea repetată la ritualurile de verificare sau reasigurare. Aceste strategii trebuie aplicate gradual și, ideal, cu îndrumarea terapeutului.
Școala poate contribui prin adaptări temporare, reducerea presiunii inutile și un plan de reintegrare proporțional cu dificultățile copilului.
Un principiu central: simptomele nu trebuie interpretate automat ca încăpățânare, manipulare sau lipsă de disciplină. În același timp, sprijinul trebuie să urmărească recuperarea funcționării, nu menținerea indefinită a evitării.
7. Ce rol poate avea Neurofeedback-ul?
Neurofeedback-ul este o metodă de antrenament prin care persoana primește feedback în timp real, de regulă pe baza unor caracteristici ale activității EEG, și învață să modifice treptat anumite tipare de activitate cerebrală în cadrul unui protocol specific.
În practica clinică, neurofeedback-ul este explorat pentru diferite dificultăți de autoreglare, atenție și funcționare emoțională.
Cum ar putea fi util, în mod indirect?
Dacă un copil prezintă dificultăți persistente de somn, hiperactivitate, agitație, probleme de atenție sau de reglare emoțională, acestea pot fi evaluate separat și pot deveni obiective de intervenție.
În funcție de evaluarea individuală, neurofeedback-ul ar putea fi explorat ca intervenție complementară pentru anumite dificultăți funcționale, cu obiective clare și măsurarea sistematică a evoluției.
Ce spune literatura despre neurofeedback în PANS/PANDAS?
Un articol publicat în 2026 în revista Frontiers in Psychiatry, intitulat Combined transcranial photobiomodulation and neurofeedback in PANS/PANDAS: a retrospective case series, descrie două cazuri de adolescenți cu simptome persistente, care au primit fotobiomodulare transcraniană și neurofeedback într-un context de îngrijire multidisciplinară. Autorii au raportat ameliorări ale unor simptome și ale funcționării cotidiene.
8. Cum arată un plan integrat de intervenție?
În practică, abordarea trebuie individualizată, în funcție de simptome, severitate, posibilii factori declanșatori și diagnosticele alternative.
Etapa 1. Evaluarea medicală
Pediatru și, după caz, neurolog, psihiatru de copii și adolescenți, specialist în boli infecțioase sau imunolog. Se analizează debutul brusc, istoricul infecțios, examenul clinic și necesitatea investigațiilor.
Etapa 2. Tratamentul simptomelor
Psihoterapie, în special CBT/ERP când există OCD, și tratament psihiatric atunci când este indicat. Infecțiile documentate și eventualele probleme medicale asociate sunt tratate conform recomandărilor de specialitate.
Etapa 3. Sprijinul familiei și al școlii
Educație psihologică, strategii de gestionare a simptomelor, adaptări școlare temporare și sprijin pentru reluarea activităților obișnuite.
Etapa 4. Intervenții complementare și monitorizare
Neurofeedback-ul poate fi luat în considerare pentru obiective funcționale specifice, cu informarea familiei privind dovezile limitate în PANS/PANDAS și fără înlocuirea tratamentelor validate.
Această abordare este în concordanță cu recomandarea AAP de a organiza îngrijirea într-un cadru multidisciplinar, centrat pe copil și familie.
Concluzii
PANS și PANDAS reprezintă un domeniu complex, în care cercetările încearcă să clarifice legătura dintre sistemul imunitar și apariția bruscă a unor simptome neuropsihiatrice la copii. Deși ipotezele biologice sunt importante, nu există în prezent un biomarker diagnostic specific și nici un protocol universal de tratament validat pentru toate cazurile.
Psihiatria și psihologia au un rol esențial în reducerea suferinței copilului, tratarea OCD și a anxietății, îmbunătățirea funcționării și sprijinirea familiei. Intervențiile medicale specifice sunt stabilite în funcție de dovezile disponibile și de situația individuală.
Neurofeedback-ul este o direcție interesantă de cercetare, dar dovezile directe pentru PANS/PANDAS sunt încă preliminare. Utilizarea sa trebuie să aibă obiective funcționale bine definite, să fie monitorizată și să completeze, nu să înlocuiască, îngrijirea medicală și psihologică adecvată.
În centrul intervenției trebuie să rămână copilul: simptomele sale actuale, siguranța, nevoile familiei și recuperarea treptată a funcționării cotidiene.
Bibliografie
American Academy of Pediatrics. (2025). Pediatric acute-onset neuropsychiatric syndrome (PANS): Clinical report. Pediatrics, 155(3), e2024070334. https://doi.org/10.1542/peds.2024-070334
American Academy of Pediatrics. (2025). Advocating for a 3-pronged approach to treating PANS. Pediatrics, 156(2), e2025071886B. https://publications.aap.org/pediatrics/article/156/2/e2025071886B/202652/Advocating-for-a-3-Pronged-Approach-to-Treating
National Institute of Mental Health. (n.d.). PANS and PANDAS: Questions and answers. https://www.nimh.nih.gov/health/publications/pandas
Hill, B. H. (2026). Combined transcranial photobiomodulation and neurofeedback in PANS/PANDAS: A retrospective case series. Frontiers in Psychiatry. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2026.1865423
