Cercetările lui LeDoux au arătat că în privința emoțiilor, arhitectura creierului oferă o poziție privilegiată nucleului amigdalian, care devine un fel de santinelă emoțională capabilă să blocheze creierul. Studiul său a arătat că semnalele senzoriale de la ochi sau de la ureche merg mai întâi în creier la talamus și apoi, printr-o unică sinapsă, la nucleul amigdalian, iar un al doilea semnal de la talamus este îndreptat spre neocortex, acea parte a creierului care gândește.

            Cercetările lui LeDoux sunt revoluționare în ceea și ce privește înțelegerea vieții emoționale, pentru că sunt primele care pun în evidență căile neurale ale sentimentelor, care înconjoară neocortexul. Aceste sentimente care iau calea directă a nucleului amigdalian sunt de obicei cele mai primitive și mai puternice, acest circuit explică puterea emoției de a copleși raționalul.

            Conform teoriei convenționale, în neuroștiință, ochiul, urechea și alte organe senzitive transmit semnalele la talamus și, de acolo, la zonele de prelucrare senzorială din neocortex, unde semnalele sunt reunite în obiectele așa cum le percepem noi. Semnalele sunt triate după semnificație, astfel încât creierul recunoaște ce este fiecare obiect în parte și ce înseamnă prezența sa.

            Această descoperire detronează ideea că nucleul amigdalian depinde integral de semnalele de la neocortex pentru formularea reacțiilor emoționale. Nucleul amigdalian poate declanșa o reacție emoțională prin intermediul căii de urgență, chiar dacă este înregistrat și un circuit reverberativ paralel între nucleul amigdalian și neocortex. Nucleul amigdalian este cel care ne îndeamnă să trecem la fapte, în vreme ce neocortexul, mai lent, dar mai bine informat, desfășoară un plan mult mai amănunțit de reacție.

            Alte cercetări au arătat că în primele miimi de secundă din momentul în care percepem ceva, nu numai că înțelegem inconștient despre ce este vorba, dar și hotărâm dacă ne place sau nu, ‘’inconștientul cognitiv’’ participă nu numai la conștientizarea identității a ceea ce vedem, dar și la opinia despre acel lucru. Emoțiile noastre au o minte proprie, care susține puncte de vedere independent de mintea noastră rațională.

Sursă:

Daniel Goleman – Inteligența emoțională- New York Times Bestseller, editura Curtea Veche.