Limbajul este o abilitate foarte importantă în dezvoltarea copilului, acesta îi permite copilul să comunice și să își facă înțelese nevoile. Dezvoltarea acestuia începe încă dinainte de emiterea propriu zisă a cuvintelor, un bebeluș care plânge, în esență, semnalează nevoile sale cu abilitățile din acel moment. În dezvoltarea acestuia, părinții au un rol important, interacționând regulat, stimulând copilul.

     Nu vorbim de o problemă logopedică doar atunci când copilul nu reușește să emită sunete, aspectele ce țin de partea psihomotrică (coordonarea bimanuală, lateralitatea, orientarea temporo-spațială etc.) au și ele o influență, iar logopedul va ține cont de acestea în evaluarea copilului.

      Totodată, în sfera logopediei se află atât dezvoltarea limbajului expresiv (limbajul vocal- ceea ce copilul spune și limbajul gestual), cât și limbajul receptiv (ceea ce copilul înțelege). Mai mult, scrisul și cititul sunt și ele abilități ce țin de limbaj.

       Durata terapiei logopedice variază în funcție de:

• Vârsta copilului
• Tipul și severitatea tulburării
• Frecvența cu care au loc ședințele
• Existența unei afecțiuni medicale

     Un alt aspect de luat în considerare este diversificarea alimentară, aceasta are un rol central și se realizează încă din primul an de viață, făcându-se trecerea de la alimente lichide și pasate la cele solide. Tulburările alimentare la copii aduc urmări și asupra dezvoltării limbajului. Un copil care nu reușește să mănânce alimente solide este predispus riscului de a nu i se dezvolta la un nivel optim aparatul fonoarticulator, dezvoltare ce este necesară în emiterea corectă a sunetelor.

   Intervenția timpurie este recomandată deoarece, odată cu trecerea timpului, o abilitate redusă a limbajului poate conduce și la efecte în plan psihologic precum: emotivitate, agresivitatea, efecte ce apar din posibilitatea redusă a copilul de a-și exprima nevoile.