Dezvoltarea emoțională – principii de bază

De la naștere până la vârsta de opt ani, copiii dezvoltă diferite înțelegeri de bază care derivă din teoria constructivistă Hyson (1994).

• Fiecare persoană are și manifestă acțiuni și reacții emoționale, iar acest lucru îi ajută pe copii să îi înțeleagă pe ceilalți și să dezvolte relații pozitive.
• Emoțiile apar datorită diferitelor situații. Sentimentele de fericire sau tristețe sunt dependente de context. De exemplu, un copil poate fi fericit pentru că a fost îmbrățișat sau pentru că a primit un cadou.
• Emoțiile pot fi folosite ca bază pentru comunicarea dintre propriile sentimente și cele ale altora. Este important ca cei mici să își înțeleagă propriile emoții, precum și pe ale celorlalți. După ce își dezvoltă funcțiile de comunicare ale emoțiilor, copiii recunosc sentimentele prin diferite expresii.
• Există diferite forme, moduri sau tipuri de expresie emoțională. Atunci când copiii înțeleg că există sentimente, ei pot comunica cu ceilalți într-un mod semnificativ și eficient.
• Emoțiile diferă de la o persoană la alta. Experiențele diferite ale oamenilor generează variații între ei.
• Emoțiile sunt schimbătoare. Sentimentele se modifică în funcție de acțiuni, experiențe și trecerea timpului.

De asemenea, bazele interesului față de dezvoltarea emoțională în copilăria timpurie sunt legate de adaptarea continuă a copilului la realitate și de modul în care acesta își eliberează frustrările într-un mediu de învățare structurat. Înțelegerea emoțiilor de către copii este de un interes din ce în ce mai mare pentru cercetătorii în psihologie și dezvoltare (de exemplu, Brown & Dunn, 1996; Caulfield, 1996), mai ales datorită legăturii sale constructiviste cu limbajul, gândirea și jocul (Hyson, 1994; Piaget, 1965).

Importanța și rolul jocului

Jocul este considerat a fi vital atât pentru dezvoltarea socială a copiilor, dar și pentru menținerea unei baze emoționale. Specialiștii din domeniul educației consideră că jocul ajută copiii în a antrena atât skill-uri de comunicare verbală, cât și nonverbală prin a negocia roluri, a aprecia, a înțelege și răspunde corect față de sentimentele celorlalți copii, dar și să împartă materiale și experiențe cu aceștia (Spodek & Saracho, 1998).

Atunci când sunt întrebați despre activitățile lor de joacă, copiii vorbesc despre importanța distracției, a petrecerii timpului cu prietenii, a jocului în aer liber. Joaca sprijină dezvoltarea emoțională, oferind o modalitate de a exprima și gestiona emoțiile. Jocul de rol îi ajută pe copii să își exprime sentimentele în următoarele patru moduri (Piaget, 1962):

1. Simplificarea evenimentelor prin crearea unui personaj imaginar, a unei povești sau a unui decor care să corespundă stării lor emoționale. De exemplu, un copil care se teme de întuneric ar putea elimina întunericul sau noaptea din episodul de joacă.
2. Compensarea situațiilor prin adăugarea unor acțiuni interzise în jocul de rol. De exemplu, un copil ar putea pretinde că mănâncă biscuiți și înghețată la micul dejun, deși, în realitate, acest lucru nu i-ar fi permis.
3. Controlul expresivității emoționale prin reconstituirea repetată a unor experiențe neplăcute sau înfricoșătoare. De exemplu, un copil ar putea pretinde că are un accident după ce a văzut un accident real pe autostradă.
4. Evitarea consecințelor negative prin pretinderea că un alt personaj, real sau imaginar, comite fapte nepotrivite și suportă consecințele. De exemplu, copiii ai căror părinți monitorizează vizionarea programelor TV acasă pot pretinde că păpușa urmărește emisiuni fără restricții și apoi să  pedepsească „copilul rău” pentru obiceiurile sale inacceptabile de vizionare a televizorului.

De asemenea, copiii învață să își gestioneze emoțiile atunci când interpretează roluri în care sunt furioși, triști sau îngrijorați în situații pe care le pot controla (Erikson, 1963). Jocul de rol le permite să gândească cu voce tare atât experiențele pozitive, cât și cele negative.

Așadar, jocul are un rol esențial în dezvoltarea emoțională a copiilor, contribuind la optimizarea relațiilor sociale, stabilitatea emoțională și pregătirea pentru educația formală. Programele preșcolare bazate pe joc îmbunătățesc semnificativ dezvoltarea emoțională și socială a copiilor, iar implicarea părinților prin activități interactive le oferă un sprijin suplimentar. Jocul nu doar că facilitează învățarea și creativitatea, dar ajută și la tranziția ușoară către școală, oferindu-le copiilor încredere și independență.

Bibliografie

Erikson, E. (1963). Childhood and society. Harmondsworth: Penguin books.

Hyson, M.C. (1994). The emotional development of young children: Building an emotioncentered curriculum. New York: Teachers College Press.

Piaget (1962). Play, Dreams and Imitation in Childhood. New York: W. W. Norton & Company, Inc. (The Norton Library, N171)

San, N. M. H., Myint, A. A., & Oo, C. Z. (2021). Using play to improve the social and emotional development of preschool children. Southeast Asia Early Childhood, 10(2), 16-35.

Saracho, O. N., & Spodek, B. (1998). Multiple Perspectives on Play in Early Childhood Education. New York: State University of New York Press

Vlaicu, C. (2014). The Importance of Role Play for Children’s Development of Socio-Emotional Competencies. LOGOS, UNIVERSALITY, MENTALITY, EDUCATION, NOVELTY. Section Social Sciences, 3(1), 157-167.