Ralph Waldo Emerson, scriitor și filozof american a spus că „ vremurile rele au valoare științifică.”

Putem învăța oricând ceva din momentele de criză, putem transforma obișnuitul în extraordinar. Adică, în fața adversității putem răspunde în 2 moduri diferite.

• Putem rămâne blocați de parcă ar fi o amenințare, ceva care ne pune în pericol și generează un răspuns absolut normal și instinctiv precum frica, de exemplu.

În acest caz, creierul nostru produce neurotransmițători precum dopamina și norepinefrina care produc angoasă și duc la anxietate.

• Pe de altă parte, am putea trăi momentul de dificultate și criză ca pe o provocare, să-l înfruntăm cu forțele noastre, căutând în noi toate acele calități care ne permit să fim învingători. Creierul ne ajută producând neurotransmițători precum serotonina și oxitocina care generează încredere și siguranță, promovând astfel respectul de sine.

Cum îmi pot construi rezistența în fața unei crize?

Nu este vorba de a scăpa de dificultăți, ci de a găsi sensul a ceea ce se întâmplă, a ceea ce ni se întâmplă.

În fața unei crize, obiectivul rezistent este de a construi un echilibru nou și funcțional, este să știi să transformi dintr-o dată o situație în ceva nou.

Factorii determinanți pot fi identificați în dezvoltarea rezistenței psihologice:

• Fii optimist, adică găsește partea pozitivă a fiecărei situații și găsește soluții. 

• Cultivă stima de sine care ne permite să fim insensibili la critici și negativitate. 

• Trăiește emoții pozitive, cum ar fi bucurie, interes, recunoștință, seninătate, mândrie, speranță, distracție etc.

• Ai grijă de relațiile interpersonale cu membri apropiați ai familiei, prieteni și alte persoane importante din viața ta. Ajutorul și sprijinul reciproc întăresc reziliența.

• Dezvoltă obiective realiste și trăiește în prezent pentru a obține realizări viitoare. 

• Creează-ți strategia personală prin activități care vă pot ajuta să faceți față acestui moment. Pot fi momente de distracție și relaxare. Corpul și mintea trebuie să fie sănătoase și conectate unul cu celălalt pentru a dezvolta Reziliența

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la:

• Conștientizarea stilului de atașament
• Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
• Identificarea comportamentelor anxioase și înlăturarea/înlocuirea lor
• Îmbunătățirea capacității persoanei de a-și exprima nevoile și emoțiile
• Identificarea gândurilor negative/ nefuncționale și flexibilizarea lor

Terapia prin neurofeedback ajută la:

• Scăderea nivelului de agitație fizică
• Calmare mentală ( reducerea vigilenței, îngrijorării excesive, creșterea toleranței la frustrare)
• Creșterea capacității de auto-control
• Reducerea gândurilor negative, preocupărilor excesive
• Creșterea performanței

Fotobiomodulare transcraniană:

• Efect de calmare datorită stimulării producției de oxid nitric
• Îmbunătățirea funcțiilor cognitive( contribuie la producerea de noi neuroni, la sinaptogeneză-formarea sinapselor între neuroni, îmbunătățirea capacității metabolice a neuronilor)