Știm cu toții că respingerea doare, dar neuroștiința a ajuns la concluzia că, de fapt, doare, la propriu. În timp ce creierul nu procesează durerea emoțională și durerea fizică în mod identic, reacția și evenimentele în cascadă sunt foarte asemănătoare și o substanță chimică naturală (opiodid analgezic ) este eliberată în timpul ambelor evenimente. De exemplu, atunci când cineva simte durere fizică, opioidele sunt eliberate în creier, astfel încât semnificația durerii este inhibată. Știm acum că aceeași experiență are loc atunci când un individ se simte disprețuit sau respins de alții.
Cercetătorii au folosit investigațiile de tip RMN și au aflat că atunci când suntem respinși, ni se activează aceeași parte a creierului care este responsabilă pentru durerea fizică. Asta explică de ce respingerea doare atât de tare, și de ce sunt atât de mulți oameni care se confruntă cu frica de respingere, într-o formă sau alta.
Care sunt formele prin care te poți simți respins?
- teama de a fi criticat, de a exprima o opinie sinceră sau de a arăta o dorință reală
- teama de a refuza pe cineva, sau de a fi refuzat de către cineva
- teama de a fi părăsit de partener
- teama de a fi concediat de la job
- teama de orice fel de eșec.
În ciuda faptului că rănile emoționale sunt invizibile, angoasa și stresul devin din ce în ce mai frecvente.
Cercetările de la Universitatea din Michigan sugerează că nu doar creierul procesează respingerea la fel ca și vătămarea fizică, dar că trăsăturile de personalitate precum „ reziliența” sunt vitale pentru modul în care procesăm durerea. Răspunsul natural al durerii variază între oameni, unii eliberând mai multe opioide în timpul respingerii sociale decât alții, ceea ce înseamnă că unii au o capacitate de protecție mai puternică sau mai adaptativă.
Există un declanșator în două zone ale creierului: una (amigdala) procesează puterea emoției și cealaltă (cortexul cingulat pregenual) determină cum se schimbă starea ta de spirit din cauza evenimentului. Prin urmare, cu cât se eliberează mai mult opioide, cu atât se reduce mai mult durerea – și, eventual, o experiență mai mare de plăcere atunci când cineva simte că a fost acceptat sau validat social.
Creierul procesează emoțiile și durerea asociate cu respingerea.
Exista o suprapunerea dintre durerea socială și cea fizică si așa cum persoanele care se confruntă cu dureri sociale suferă de deficite în ceea ce privește autoreglarea și funcționarea executivă, la fel și persoanele care se confruntă cu dureri fizice suferă aceleași consecințe. Cercetătorii au recunoscut nu numai aspectele fizice sau senzoriale ale durerii, ci și aspectele cognitive și emoționale ale durerii.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că durerea produsă atunci când suntem respinşi urmează aceleaşi căi neuronale ca şi durerea produsă de o arsură sau o vânătaie.
Add Comment