Atașamentul nesigur este acceptat ca fiind un factor de risc pentru gândurile și comportamentele suicidare.

Studiile care au investigat factorii moderatori, nu au raportat rezultate semnificative, iar rolul mediator al diagnosticelor psihiatrice rămâne neclar. Proiectele longitudinale și experimentale sunt necesare pentru a verifica căile cauzale și pentru a investiga dacă vulnerabilitățile caracteristice interacționează cu factorii de stres acut, pentru a crește riscul de suicid.

Dimensiunile atașamentului nesigur

Instrumentele repartizează persoanele în categorii pe baza stilul lor ipotetic de atașament, sau evaluează persoanele pe dimensiuni ale atașamentului folosind măsuri continue. Două dimensiuni ale atașamentului nesigur, recunoscute pe scară largă atât la sugari cât și la adulți, sunt evitarea și anxietatea.

• Persoanele cu un nivel ridicat de evitare, nu se simt confortabile cu apropierea în relații și supraevaluează independența, în timp ce persoanele cu un nivel ridicat de anxietate își doresc foarte mult relații apropiate, dar au o frică intensă de abandon.
• Scorurile scăzute la anxietate și evitare indică un atașament sigur; aceste persoane se simt apropiate de ceilalți și se simt confortabil să se bazeze pe ei, în caz de nevoie.
• În schimb, un scor ridicat al anxietății și al evitării este asociat cu un stil de atașament temător (care a fost comparat cu atașamentul dezorganizat). Acest model de atașament la vârsta adultă este asociat cu o imagine de sine scazută și o evitare a relațiilor sociale din cauza neîncrederii extreme.
• În copilărie, sugarii sunt clasificați ca având un model de atașament dezorganizat (evitant-temător) când apare separarea și apoi reunirea cu cei dragi.

Relația stilului de atașament cu comportamentul suicidar

Sinuciderea rezultă dintr-o interacțiune complexă a mai multor factori de risc, inclusiv variabile sociodemografice, personalitate și diferențe individuale, factori cognitivi și sociali sau evenimente de viață negative.

Adams (1994) a teoretizat că relația distală dintre experiențele parentale adverse și comportamentul suicidar ulterior, este mediată prin modele de lucru ale sinelui, ale figurilor de atașament și variațiile trăsăturilor în ceea ce privește stima de sine, abilitățile de reglare emoțională și capacitățile interpersonale. Cei cu un stil de atașament sigur, au reprezentări pozitive despre ei înșiși și despre ceilalți, ceea ce le sporește reziliența și capacitatea de a stăpâni și gestiona stresul atunci când se confruntă cu dificultăți interpersonale. În schimb, persoanele cu un stil de atașament nesigur dezvoltă trăsături vulnerabile, cum ar fi stima de sine scăzută, dificultăți de relaționare și pesimism. Atunci când aceste vulnerabilități sunt cuplate cu pierderi acute, respingere și dezamăgire, se declanșează o criză de atașament imposibil de gestionat pentru persoanele cu un stil de atașament nesigur.

Concluzii

Dovezile preliminare indică un rol pentru diverși mediatori psihologici care pot fi clasificate în general în trăsături de vulnerabilitate/reziliență legate de perturbările timpurii în relațiile de atașament, experiențele actuale și stările acute de suferință psihică. Cu toate acestea, în prezent nu există dovezi cu privire la factori contributivi mai generali care ar putea modera aceste căi de dezvoltare.

Green, J., Berry, K., Danquah, A., & Pratt, D. (2020). The role of psychological and social factors in the relationship between attachment and suicide: A systematic review. Clinical Psychology & Psychotherapy, 27(4), 463-488.