Adesea rivalitatea dintre frați începe chiar înainte de nașterea celui de-al doilea sau al treilea copil și continuă pe măsură ce copiii cresc și concurează pentru orice, de la jucării la atenție. Ea pare a fi mai accentuată în rândul copiilor de același sex și apropiați ca vârstă.

    Creșterea alături de frați sau surori ne modifică profund copilăria, fratele fiind primul nostru tovarăș de joacă și cel mai vechi prieten al unui adult. Totodată, ne ajută în învățarea abilităților sociale și a modalităților de soluționare a conflictelor.

   Frații sunt crescuți în același mediu social, sub un set similar de reguli și un sistem de valori familial identic, dar pot fi foarte diferiți ca personalitate, interese și realizări. Unul dintre aspectele prin care putem explica această diferență este locul ocupat în funcție de momentul nașterii.

    Primii născuți sunt adesea mai motivați să se realizeze, așteptările și presiunea fiind mai mari, aleg profesii precum medicina sau avocatura. Mai exact, orientarea este spre profesii în care sunt apreciate determinarea, puterea de concentrare și disciplina.

     Dacă pentru părinți sosirea celui de-al doilea copil reprezintă un tovarăș de joacă pentru primul copil, în percepția copilului lucrurile sunt diferite, sosirea altui copil însemnând un singur lucru- DETRONARE. Astfel, pot apărea sentimente depresive, de gelozie și o stimă de sine scăzută. În plus, comparația este cu atât mai mare în cazul gemenilor, a fi comparați și deosebiți de ceilalți încurajează competiția și rivalitatea. Totuși, conflictul este o parte normală a experienței și relațiilor umane.

După cum menționase psihologul Liane Davey, relațiile necesită conflicte. Cu alte cuvinte, copiii trebuie să învețe abilitățile de rezolvare a conflictelor și cum să își exprime nevoile, în timp ce aud și țin cont și de nevoile celorlalți și caută soluții rezonabile și echitabile. Totuși, ei nu o pot face singuri, având nevoie de ajutorul și îndrumarea părinților pentru a învăța să gestioneze conflictele.

    Copilul mijlociu este influențat de fratele său mai mare. O regulă generală în ceea ce privește ordinea nașterii este faptul că, copiii sunt influențați directe de fratele de mai sus și vor fi diferiți de acesta. Ei se simt uneori victimele unui timp neadecvat fiind născuți prea târziu pentru a obține avantajele și privilegiile de a se naște primii, dar prea devreme pentru a beneficia de drumul ușor al celor mici. Partea pozitivă este faptul că, fiind între cei doi frați, ei sunt, de regulă, buni negociatori și mai flexibili.

     Copilul cel mic se bucură de mai mult răsfăț și afecțiune fiind „bebelușul casei”. Ei sunt în poziția fericită de a avea frați și nu au presiunile primului născut. Nașterea lor nu este „marele eveniment” așa cum a fost în cazul primului născut. Lor, de regulă, le place să-ți facă propriul drum.