Dislexia reprezintă o tulburare specifică de învățare caracterizată prin dificultăți persistente în citire, fluență și procesare fonologică, în absența unui deficit intelectual general. Cercetările recente din neuroștiințe evidențiază faptul că această tulburare este asociată cu modificări funcționale și structurale ale emisferei stângi, în special la nivelul regiunilor temporale implicate în limbaj și procesarea fonologică.
Articolul analizat investighează eficiența neurofeedbackului multicanal în stimularea părții stângi la copiii cu dislexie, utilizând aplicația Auto Train Brain și sisteme EEG cu 5 și 14 canale. Studiul a inclus 40 de copii cu vârste între 7 și 10 ani, diagnosticați conform criteriilor DSM-V, împărțiți în grup experimental și grup de control.
Fundamente neuropsihologice ale dislexiei
Autorii pornesc de la ipoteza conform căreia dislexia nu reprezintă exclusiv o tulburare fonologică, ci și o disfuncție de lateralizare cerebrală. Numeroase cercetări au arătat că persoanele cu dislexie prezintă o activare redusă a emisferei stângi și o conectivitate funcțională deficitară în rețelele implicate în limbaj și citire.
Aceste dezechilibre neurofuncționale sunt reflectate prin activitate corticală lentă crescută și prin dificultăți în procesarea fonologică, recunoașterea cuvintelor și integrarea auditiv-vizuală. Din perspectivă neuroplastică, intervențiile de tip neurofeedback urmăresc reorganizarea activității cerebrale și optimizarea conectivității neuronale.
Neurofeedback-ul ca intervenție terapeutică
Neurofeedbackul este o formă de biofeedback care oferă individului informații în timp real despre activitatea cerebrală, facilitând autoreglarea funcțiilor neuronale. În cadrul acestui studiu, intervenția a urmărit reducerea activității theta excesive în ariile asociate limbajului (Broca și Wernicke) și stimularea activității funcționale a emisferei stângi.
Programul terapeutic a inclus:
- sesiuni de neurofeedback de 30 de minute;
- feedback vizual și auditiv în timp real;
- exerciții multisenzoriale de asociere fonem-grafem;
- antrenamente desfășurate pe parcursul a 30 până la 100 de sesiuni.
Sistemul cu 14 canale EEG a permis o monitorizare mai precisă a activității corticale comparativ cu sistemul cu 5 canale, oferind o rezoluție spațială superioară și o mai bună targetare a regiunilor implicate în citire și limbaj.
Rezultatele studiului
Rezultatele evidențiază o creștere progresivă a lateralizării stângi și a variabilității entropiei benzii gamma în regiunea temporală stângă (T7), indicator asociat flexibilității neuronale și eficienței procesării informației.
Participanții care au utilizat sistemul EEG cu 14 canale au prezentat:
- modificări neurofiziologice mai rapide;
- creșterea activării emisferei stângi;
- îmbunătățirea adaptabilității neuronale;
- progres mai accelerat comparativ cu sistemul de 5 canale.
De asemenea, autorii subliniază că intervențiile de durată mai mare (100 de sesiuni) au produs efecte mai stabile și mai consistente decât programele scurte.
Un aspect important îl constituie variabilitatea individuală a răspunsului la tratament. Nu toți participanții au prezentat aceeași rată de progres, ceea ce sugerează influența unor factori precum nivelul inițial de neuroplasticitate, implicarea cognitivă și particularitățile neurodezvoltării.
Implicații clinice și psihologice
Din perspectivă clinică, studiul susține ideea că neurofeedbackul poate deveni o intervenție complementară valoroasă în tratamentul dislexiei, în special pentru copiii care răspund limitat la metodele tradiționale centrate exclusiv pe antrenamentul fonologic.
Autorii evidențiază că modificările observate nu trebuie interpretate exclusiv ca îmbunătățiri directe ale performanței școlare, ci mai ales ca dovezi ale reorganizării funcționale cerebrale și ale optimizării mecanismelor neuronale implicate în procesarea limbajului.
Totodată, integrarea neurofeedbackului cu metode multisenzoriale de învățare poate facilita consolidarea rețelelor neuronale responsabile de citire, atenție și integrare auditiv-vizuală.
Limite și direcții viitoare
Studiul prezintă însă și anumite limitări:
- dimensiunea redusă a eșantionului;
- lipsa unei monitorizări pe termen lung;
- necesitatea unor studii randomizate de amploare;
- costurile și complexitatea sistemelor EEG multicanal.
Autorii recomandă viitoare cercetări care să combine evaluările EEG cu metode imagistice precum fMRI și cu măsurători comportamentale ale performanței de citire.
Concluzie
Articolul oferă o contribuție relevantă în domeniul neuropsihologiei dislexiei, demonstrând potențialul neurofeedbackului multicanal în stimularea emisferei stângi și în optimizarea funcționării neuronale asociate limbajului. Rezultatele susțin ideea că intervențiile bazate pe neuroplasticitate pot reprezenta o direcție promițătoare pentru dezvoltarea unor programe terapeutice personalizate în dislexie, însă validarea clinică necesită cercetări suplimentare și studii longitudinale extinse.
Bibliografie
Eroğlu, G., & Abou Harb, R. (2025). Enhancing left hemisphere function in dyslexia: A pilot study on 14-channel neurofeedback with Auto Train Brain. NeuroRegulation, 12(4), 235–247. https://doi.org/10.15540/nr.12.4.235
