Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate din copilărie care provoacă frica de a vorbi și de a interacționa în anumite situații sociale.

Mutismul selectiv (SM) este o afecțiune psihiatrică a copilăriei, care se caracterizează printr-un eșec constant de a vorbi în situații sociale specifice în care există așteptarea de a vorbi (de exemplu, la școală), persoana având capacitatea de a vorbi, dezvoltată normal. 

Majoritatea copiilor cu această afecțiune sunt predispuși genetic la tulburarea de anxietate. Ei prezintă semne de anxietate severă, inclusiv crize de furie și plâns, anxietate de separare, probleme de somn și timiditate încă din copilărie. 

Deși copilul poate comunica eficient cu persoane cunoscute precum familia, odată confruntat cu noi situații sociale, acesta devine necomunicativ. Din păcate, în cele mai multe cazuri, se presupune că este un copil timid. 

Ca urmare, afecțiunea rămâne de obicei nediagnosticată până când copilul intră la școală, unde profesorii observă dificultatea copilului de a interacționa sau de a vorbi în clasă. 

Mutismul selectiv poate fi diagnosticat între 3 și 8 ani iar în 80% din cazuri, copilul suferă de anxietate socială sau fobie. 

Criterii de diagnosticare:

• Eșecul constant de a vorbi în situații sociale specifice timp de cel puțin o lună

• Interferență cu rezultatele educaționale sau în comunicarea socială

• Abilitatea de a vorbi și de a comunica cu anumite persoane, cum ar fi cele de acasă

• Eliminarea altor tulburări

Cea mai bună abordare pentru mutismul selectiv este concentrarea nu pe verbalizare, ci pe reducerea anxietății și creșterea încrederii. 

Cu această abordare, comunicarea verbală se va îmbunătăți. Cel mai important aspect al intervenției este adoptarea unei abordări individualizate care include de obicei o combinație de terapii. Acestea se schimbă adesea pe măsură ce nivelurile de comunicare ale copilului progresează și pot consta în următoarele:

• Neurofeedback

• Terapie comportamentală

• Terapia prin joc

• Psihoterapie

• Terapia cognitiv-comportamentală

Alegerea intervenției și a abordării potrivite se bazează pe un  QEEG  (Electroencefalografie cantitativă). Harta Creierului, care permite practicianului să evalueze activitatea undelor cerebrale și să analizeze cartografierea unică a creierului fiecărui pacient. Prin această metodă, practicianul poate determina activitatea specifică a undelor cerebrale care trebuie abordată pentru nevoile pacientului, împreună cu crearea unui plan personalizat cu neurofeedback.

Sursă: Mutismul selectiv și relațiile sale cu tulburarea de anxietate socială și tulburarea din spectrul autismului Peter Muris, Thomas H. Ollendick