
Sindromul Munchausen este o tulburare psihologică rară în care o persoană simulează sau provoacă intenționat simptome medicale grave pentru a atrage atenția sau simpatia altora. Această tulburare este numită astfel după Baronul Munchausen, un personaj fictiv care exagera sau inventa povești fantastice despre aventurile sale.
Termenul „sindromul Munchausen” a fost descris pentru prima dată în 1951 de către medicul Asher pentru a caracteriza persoanele care produc în mod intenționat semne și simptome ale unei boli și care au tendința de a solicita îngrijiri medicale sau spitalicești. Sindromul Munchausen a mai fost numit și „dependență de spital”, „dependență polichirurgicală” și „sindromul pacientului profesionist”
Iată câteva aspecte cheie despre sindromul Munchausen:
1. Simularea sau provocarea simptomelor: Persoanele cu sindromul Munchausen pot inventa sau induce simptome medicale, cum ar fi dureri, sângerări, febră sau chiar otrăviri. Aceste simptome pot fi foarte grave și pot necesita tratament medical intensiv.
2. Motivație: Motivele pentru care cineva ar dezvolta sindromul Munchausen pot varia, dar deseori este vorba despre dorința de atenție, simpatie sau îngrijire medicală constantă. Uneori, acești indivizi se simt confortabili în mediul spitalicesc.
3. Comportament recurent: Persoanele cu sindromul Munchausen au adesea istorii medicale lungi și complicate, cu numeroase internări în spital sau proceduri medicale. Cu toate acestea, aceste probleme nu se datorează unei boli reale.
4. Detectare și tratament: Detectarea sindromului Munchausen poate fi dificilă, deoarece persoanele afectate sunt adesea foarte convinse în simularea sau provocarea simptomelor.
Nu există un tratament standard pentru sindromul Munchausen, dar o combinație de consiliere psihologica și terapie cognitiv-comportamentală a demonstrat un oarecare succes în controlul simptomelor.
Este important să înțelegem că sindromul Munchausen este o afecțiune mentală serioasă și necesită ajutor specializat. Persoanele afectate pot suferi de tulburări psihologice subiacente, cum ar fi tulburări de personalitate sau depresie, care trebuie tratate în paralel cu comportamentul sindromului Munchausen.
Neurofeedback-ul este o tehnică non-invazivă în care activitatea cerebrală este monitorizată în timp real și utilizată pentru a ajuta la auto-reglarea funcționării creierului. Pentru persoanele care suferă de tulburări psihiatrice, Neurofeedback-ul poate fi utilizat pentru a îmbunătăți modul în care creierul reglează emoțiile și comportamentele. Acest lucru se realizează prin antrenarea creierului pentru a produce tipare de activitate mai sănătoase, prin intermediul unui proces de feedback.
Sursa: Munchausen syndrome a narative review Daniel de Sousa, Filho, Elton Yoji Kanomata, Ricardo Jonathan Feldman, and Alfredo Maluf, Neto
Add Comment