
Jocurile de noroc sunt o activitate care există de secole în societățile umane, însă implicațiile lor psihologice sunt adesea subestimate sau înțelese greșit. În ultimele decenii, jocurile de noroc s-au transformat dintr-o activitate recreativă simplă într-un fenomen global, susținut atât de forme tradiționale (precum cazinourile și loteriile), cât și de platforme moderne de jocuri online. Pentru mulți, jocurile de noroc rămân o formă inofensivă de divertisment, dar pentru alții, acestea devin un comportament adictiv și dăunător, cu efecte profunde asupra sănătății mentale, relațiilor și stabilității financiare. Acest articol explorează factorii psihologici care contribuie la comportamentul de jocuri de noroc, efectele jocului compulsiv și opțiunile de tratament disponibile pentru cei afectați.
Psihologia jocurilor de noroc este complexă și multidimensională. Deși activitatea în sine poate părea simplă, mai mulți factori psihologici, sociali și de mediu contribuie la motivul pentru care oamenii încep să joace și de ce comportamentul poate escalada în probleme mai grave.
1. Cauzele comportamentului de jocuri de noroc
a. Factori cognitive și psihologici
Unul dintre principalii factori psihologici care contribuie la jocurile de noroc este iluzia controlului. Cercetările arată că jucătorii adesea supraestimează capacitatea lor de a controla sau influența rezultatul unui joc, mai ales în jocurile de noroc. Această distorsionare cognitivă îi face să creadă că pot „înfrunta sistemul”, chiar și atunci când rezultatele în jocuri precum păcănelele, ruleta sau loteriile sunt complet aleatorii (Langer, 1975). Excitarea unui „aproape câștig” joacă, de asemenea, un rol important în consolidarea comportamentului. Potrivit lui Bardo et al. (2013), atunci când o persoană experimentează o aproape-victorie, creierul înregistrează acest eveniment similar cu un câștig real, creând un ciclu de recompensă care încurajează continuarea jocului.
Un alt factor psihologic este urmărirea pierderilor (loss chasing), un comportament în care persoana continuă să joace pentru a recupera banii pierduți deja. Acest comportament duce frecvent la probleme financiare mai adânci, deoarece jucătorii încearcă să compenseze pierderile anterioare, crezând că o mare victorie este la doar un pas distanță (McCormick et al., 2011).
b. Factori emoționali și sociali
Stresul emoțional și dorința de evadare pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea problemelor legate de jocurile de noroc. Mulți dintre cei care se confruntă cu dependența de jocuri de noroc raportează că folosesc jocurile ca mecanism de adaptare pentru stres, anxietate, depresie sau alte dificultăți emoționale (Grant & Potenza, 2004). Actul de a juca poate oferi o ușurare temporară față de emoțiile negative, creând un ciclu în care jocurile sunt folosite ca o strategie inadecvată de gestionare a emoțiilor.
Influențele sociale nu pot fi ignorate. Cercetările indică faptul că persoanele care au membri de familie sau prieteni apropiați care joacă la jocuri de noroc sunt mai susceptibile să dezvolte probleme de jocuri de noroc. (Volberg, 2003). Presiunea socială și expunerea la jocurile de noroc, mai ales în medii în care acestea sunt normalizate sau glamourizate, pot crește probabilitatea de a se angaja în astfel de comportamente.
c. Factori biologici și genetici
Genetica joacă și ea un rol important în comportamentul de jocuri de noroc. Studiile au arătat că persoanele care au în familie istorii de probleme cu jocurile de noroc sunt mai predispuse să dezvolte și ele tulburări legate de jocuri de noroc (Slutske, 2006). În plus, anumite structuri cerebrale și neurotransmițători, cum ar fi dopamina, sunt implicate în sistemul de recompensă și pot influența comportamentul de jocuri de noroc. Studiile de neuroimagistică au arătat că persoanele cu tulburări de jocuri de noroc prezintă o activitate anormală a creierului în regiunile asociate cu luarea deciziilor și procesarea recompenselor (Grant et al., 2008). Acest lucru sugerează că, pentru unele persoane, jocurile de noroc pot implica o disfuncție neurobiologică subiacente.
2. Efectele jocurilor de noroc
În timp ce jocurile de noroc pot fi o activitate recreativă pentru unii, acestea pot avea efecte negative severe pentru cei care dezvoltă comportamente problematice legate de jocuri de noroc. Aceste efecte se manifestă în mai multe domenii, inclusiv starea de bine psihologică, relațiile și stabilitatea financiară.
a. Efecte psihologice
Cel mai evident efect psihologic al jocului compulsiv este dezvoltarea unei tulburări de jocuri de noroc, adesea clasificată ca o dependență sau o formă de tulburare de control al impulsurilor. Persoanele cu tulburări de jocuri de noroc pot experimenta dorințe intense de a juca, ceea ce duce la gânduri obsesive și la planificarea activităților legate de joc. Acest comportament poate genera sentimente de vinovăție, rușine și disconfort, mai ales atunci când persoana își dă seama că a pierdut controlul asupra comportamentului său de joc.
În plus față de stresul psihologic cauzat de dependența de jocuri de noroc, persoanele afectate suferă adesea de tulburări mentale coexistențe, cum ar fi anxietatea, depresia și abuzul de substanțe (Kausch, 2003). Stresul constant al urmării pierderilor sau impactul financiar și emoțional al jocului poate agrava aceste condiții, creând un ciclu vicios.
b. Consecințe financiare și sociale
Din punct de vedere financiar, dependența de jocuri de noroc poate duce la consecințe severe, inclusiv faliment, șomaj și datorii. Mulți jucători ajung să facă tot ce le stă în putință pentru a-și finanța obiceiul, inclusiv împrumuturi de bani, furturi sau vânzarea bunurilor personale. Pe măsură ce problemele de jocuri de noroc se agravează, persoanele afectate adesea se retrag din responsabilitățile sociale și profesionale, ceea ce duce la relații tensionate cu familia și prietenii.
Din punct de vedere social, jocurile de noroc compulsive duc adesea la izolare și la destrămarea relațiilor. Pe măsură ce individul devine tot mai implicat în jocurile de noroc, el poate neglija relațiile importante cu soțul/soția, copiii și prietenii. Potrivit unui studiu realizat de Dufresne și Kuhl (2007), mulți jucători se confruntă cu dificultăți semnificative în relațiile interpersonale, inclusiv divorțuri, pierderea locului de muncă și rupturi de relații familiale, toate contribuind la un sentiment sporit de izolare și disperare.
3. Tratamentul tulburării de jocuri de noroc
Deși jocurile de noroc pot fi o dependență dificil de tratat, diverse intervenții s-au dovedit eficiente în ajutarea persoanelor care suferă de tulburări legate de jocurile de noroc. Tratamentul include de obicei o combinație de abordări terapeutice, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală (CBT), medicamente și grupuri de suport.
a. Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)
Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai utilizate și eficiente tratamente pentru dependența de jocuri de noroc. CBT ajută persoanele să identifice și să schimbe tiparele de gândire și comportamentele maladaptive asociate jocului. Se concentrează pe ajutarea persoanelor să recunoască distorsiunile cognitive, cum ar fi iluzia controlului și urmărirea pierderilor, și învață strategii mai sănătoase de gestionare a stresului (Grant et al., 2006). Studiile au arătat că CBT reduce semnificativ comportamentele de joc și îmbunătățește rezultatele sănătății mentale ale persoanelor cu tulburări de jocuri de noroc (Ladouceur et al., 2001).
b. Medicamente
În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor dependenței de jocuri de noroc. Anumite antidepresive, stabilizatoare de dispoziție și antagoniști ai opioidului s-au dovedit a reduce impulsurile de a juca și ajută la reglarea tulburărilor de dispoziție care însoțesc adesea dependența de jocuri de noroc (Potenza et al., 2002). Cu toate acestea, medicamentele sunt de obicei utilizate împreună cu alte forme de terapie și nu sunt considerate o soluție de unul singur.
c. Grupuri de suport și programe de auto-ajutor
Grupurile de suport, cum ar fi Gamblers Anonymous (GA), pot oferi ajutor semnificativ celor care se recuperează din dependența de jocuri de noroc. Aceste grupuri oferă un program de 12 pași similar cu cel al Alcoolicilor Anonimi (AA), oferind indivizilor un sentiment de comunitate și responsabilitate. Programele de auto-ajutor pot fi deosebit de benefice pentru cei care nu au acces la terapie formală sau care preferă sprijinul bazat pe colegi.
d. Prevenirea și educația
Prevenirea tulburărilor legate de jocuri de noroc este esențială, iar educația joacă un rol important în acest sens. Creșterea conștientizării cu privire la riscurile jocurilor de noroc, învățarea unor strategii sănătoase de gestionare a stresului și promovarea unui joc responsabil sunt esențiale pentru reducerea prevalenței dependenței de jocuri de noroc. Multe țări au introdus reglementări și campanii de sănătate publică pentru a educa publicul și a reduce daunele legate de jocuri de noroc (Abbott et al., 2013).
Concluzie
Jocurile de noroc reprezintă un comportament complex, cu rădăcini psihologice adânci. Indiferent dacă sunt declanșate de distorsiuni cognitive, stres emoțional, influențe sociale sau predispoziții genetice, jocurile de noroc pot escalada rapid într-o tulburare cu consecințe severe pentru individ și pentru cei din jurul său. Deși tratamentele pentru dependența de jocuri de noroc sunt disponibile și eficiente, prevenirea prin educație și practici responsabile este la fel de importantă. Înțelegerea psihologiei din spatele jocurilor de noroc, alături de opțiunile de tratament, este crucială pentru a ajuta indivizii să își recâștige controlul asupra vieților lor și să rupă ciclul dependenței.
Bibliografie
Abbott, M., Williams, M., & Volberg, R. (2013). The New Zealand National Gambling Study: Wave 1 (2012). Department of Internal Affairs.
Bardo, M. T., Donny, E. C., & Hollander, J. A. (2013). Psychological perspectives on gambling and gambling addiction. Addictive Behaviors, 38(1), 38-45.
Dufresne, R. G., & Kuhl, D. C. (2007). Interpersonal consequences of gambling problems: The relational aspect. Journal of Gambling Studies, 23(3), 317-327.
Grant, J. E., & Potenza, M. N. (2004). The neurobiology of gambling and other addictive behaviors. Psychiatric Clinics of North America, 27(3), 557-577.
Grant, J. E., Potenza, M. N., & Weinstein, A. (2008). The neurobiology of gambling disorders. Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law, 36(3), 343-357.
Kausch, O. (2003). Cognitive-behavioral treatment of pathological gambling: A review. Journal of Gambling Studies, 19(2), 77-100.
Ladouceur, R., Jacques, C., & Poirier, M. (2001). Cognitive-behavioral treatment of pathological gambling. Journal of Gambling Studies, 17(4), 307-320.
Langer, E. J. (1975). The illusion of control. Journal of Personality and Social Psychology, 32(2), 311-328.
McCormick, R., Stinchfield, R., & Lambos, C. (2011). Gambling and the under-researched issue of compulsive gambling behavior: Cognitive and emotional factors. Journal of Gambling Studies, 27(2), 275-297.
Potenza, M. N., et al. (2002). Pharmacological treatment of pathological gambling. Journal of Clinical Psychiatry, 63(6), 482-489.
Slutske, W. S. (2006). The genetic epidemiology of pathological gambling. Psychiatric Clinics of North America, 29(4), 523-545.
Volberg, R. (2003). Prevalence studies of pathological gambling in the U.S. Journal of Gambling Studies, 19(3), 241-248.
Add Comment