
Cum a fost definită?
Inteligența emoțională a fost definită ca fiind capacitatea de a observa, de a înțelege și de a exprima o emoție, de a conecta emoția în gândire, de a înțeleage și raționa cu emoția, mai mult, de a controla emoția (Mayer și Salovey 1997; Goleman 1998, 317; Mayer, Salovey, Caruso 2000).
Cercetările încep să demonstreze ceea ce era deja o realitate pentru părinți și educatori, cei mai de succes oameni nu erau neapărat cei care aveau un nivel ridicat de IQ, ci cei ale căror abilități emoționale și sociale erau mai dezvoltate.
Ce cuprinde inteligența emoțională?
Pentru copii, o inteligență emoțională mai mare are mai multe avantaje, cum ar fi un nivel academic mai ridicat, succesul academic, factorii de risc în comportament sunt reduși, în plus, au o gestionare mai bună a relațiilor cu colegii lor.
Daniel Goleman distinge cinci componente ale inteligenței emoționale bazate pe studiile lui Mayer și Salovey:
- Conștiința de sine. Cunoașterea propriilor emoții.
- Autoreglarea (autocontrolul). Controlul reacțiilor.
- Motivația internă (auto-motivare). A cunoaște ceea ce este relevant în viața.
- Empatia. Înțelegerea emoțiilor celorlalți.
- Gestionarea relațiilor.
Importanța părinților în dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor
Părinții au un rol considerabil în dezvoltarea inteligenței emoționale în viața copiilor lor. Fiecare copil este unic, astfel încât metodele care pot fi aplicate în domeniul dezvoltării pot fi diferite. Cu toate acestea, există anumite metode care funcționează în fiecare situație. Creativitatea din partea părinților poate ajuta în mod avantajos în aceste situații.
Pe baza surselor înțelese, pot împărți sprijinul parental în dezvoltarea emoțională în patru subcategorii:
- Înțelegerea perspectivei copilului și manifestarea empatiei
- Permiterea exprimării
- Ascultarea sentimentelor copilului
- Învățarea rezolvării problemelor
Paavola, L. E. (2017). The importance of emotional intelligence in early childhood.
Add Comment