Care este diferența dintre o întârziere de comunicare față de o tulburare de comunicare?

Termenii întârziere de comunicare (sau întârziere de vorbire) și tulburare de comunicare (sau tulburare de vorbire) sunt adesea folosiți alternativ atunci când sunt concepte diferite.

O întârziere înseamnă că un copil dezvoltă limbaj, dar într-un ritm mai lent decât alți copii de aceeași vârstă.

O tulburare înseamnă că limbajul nu se dezvoltă, iar abilitățile de comunicare nu sunt dobândite așa cum era de așteptat de către copiii de aceeași vârstă. Acești copii vor avea nevoie de o abordare terapeutică mai intensă.

Întârziere – La 18 luni un copil are doar 2 cuvinte (ar trebui să aibă 10 cuvinte). De-a lungul timpului, copilul începe să adauge mai multe cuvinte și, în cele din urmă, dobândește un vocabular de 10 cuvinte. Copilul dezvoltă sunete de vorbire într-o ordine și o manieră tipică în timp, dar doar într-un ritm mai lent.

Tulburare – La 18 luni, un copil nu produce sunete vocale. Pe măsură ce copilul continuă să crească, reperele de vorbire verbală continuă să nu fie îndeplinite. Copilul nu îndeplinește repere așa cum era de așteptat. Copiii încep să producă cuvinte în jurul vârstei de 15-16 luni și au un vocabular de 10 cuvinte până la vârsta de 18 luni.

Pe măsură ce vocabularul crește, copiii ar trebui să înceapă să combine cuvinte (de exemplu, „Du-te la mașină”). Acest lucru se întâmplă în jurul vârstei de 24 de luni.

Caracteristici tipice de întârziere și tulburare

În cazul în care copilul dumneavoastră nu îndeplinește etapele de dezvoltare sus menționate sau prezintă oricare dintre caracteristicile de mai jos, trebuie să discutați cu un specialist:

• Copilul este greu de inteles de catre ceilalti
• Copilul folosește un număr limitat de sunete
• Copilul dumneavoastră se confruntă cu dificultăți cu auzul
• Copilul dumneavoastră produce un discurs neclar în comparație cu colegii
• Copilul pare sa devina frustrat atunci cand nu este inteles de ceilalti.

Întârzierile și tulburările de comunicare pot fi cauzate de genetică, factori de mediu, dezvoltarea creierului și alți factori.

Neurofeedback-ul poate fi folosit ca o componentă care conduce la remedierea unor diagnostice și întârzieri.

Surse: Inga Siler, Kelly Stafford