Persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) prezintă adesea deficiențe ale controlului inhibitor, ceea ce poate avea un impact asupra funcționării lor cognitive. Acest studiu și-a propus să investigheze  eficacitatea neurofeedback-ului de frecvență infra-joasă (ILF) în îmbunătățirea controlului inhibitor în rândul  adolescenților cu autism cu nivel înalt de funcționare.

Conform celei de-a cincea ediții a Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5), tulburarea de spectru autist (ASD) este o afecțiune de neurodezvoltare caracterizată prin deficite persistente în comunicarea și interacțiunea socială, stereotipuri precum și modele de comportament, interese sau activități restrânse.

CE ESTE CONTROLUL INHIBITOR?

Funcționarea executivă, ca o preocupare majoră legată de TSA, se referă la ordinul superior al cogniției cuiva, folosit pentru a controla și coordona funcțiile cognitive. Controlul inhibitor este o componentă cheie a funcționării executive, definită ca abilitatea de a suprima activarea, procesarea sau exprimarea informațiilor. Cu alte cuvinte, se referă la oprirea reacțiilor impulsive  și alegerea unei strategii de auto-reglare comportamentală potrivită situației în care se găsesc. Dovezi concludente ale controlui inhibitor includ ignorarea stimulilor distractori în timpul efectuării unei sarcini și menținerea unui răspuns dominant în timpul procesării stimulilor țintă.

Au fost identificate deficiențe în controlul inhibitor la persoanele cu TSA, ceea ce poate duce la dificultăți în funcționarea zilnică și în interacțiunile sociale.

CE ROL ARE TERAPIA CU NEUROFEEDBACK?

În ultimii ani, neurofeedback-ul a apărut ca o abordare terapeutică alternativă pentru persoanele cu TSA. Neurofeedback-ul este un tip de biofeedback care utilizează tehnici de autocontrol pentru a regla activitatea sistemului nervos central. Cercetările sugerează că această terapie poate fi eficientă în tratarea deficitului atențional, impulsivității și controlului inhibitor la persoanele cu ADHD, care este o afecțiune concomitentă frecventă în TSA. De asemenea, s-a observat că Neurofeedback-ul poate produce îmbunătățiri în comportamentul social la persoanele cu TSA. Acestea au fost, de asemenea, asociate cu o reducere a stereotipiilor  și o creștere a comportamentelor adaptative. Aceste descoperiri sugerează că neurofeedback-ul poate avea un impact pozitiv asupra controlului inhibitor și, ulterior, asupra funcționării sociale și comunicative a persoanelor cu TSA.

STUDIUL PREZENT

Un total de 24 de adolescenți cu TSA au fost recrutați dintr-o școală cu nevoi speciale, folosind o metodă de eșantionare convenabilă. Criteriile de includere au inclus un diagnostic de TSA conform DSM-5 de către un psihiatru, un interval de vârstă de 9-14 ani și cu un scor de inteligență peste 80 (pe scara WISC-IV). Participanții au fost repartizați aleatoriu fie într-un grup de intervenție, fie într-un grup de control simulat. Atât controlul inhibitor, cât și activitățile EEG au fost măsurate înainte și după intervenție.

Rezultatele au arătat o îmbunătățire semnificativă a performanței controlului inhibitor în grupul de intervenție comparativ cu grupul de control. În ceea ce privește activitățile EEG, grupul de intervenție a arătat o creștere semnificativă a benzilor alfa, theta și gamma în regiunile temporale și occipitale stângi la post-test. Aceste descoperiri sugerează că intervenția de neurofeedback ILF poate avea un efect pozitiv asupra controlului inhibitor și activităților EEG la adolescenții cu autism, înalt funcționali.