Anii formativi sau primele etape ale copilariei sunt intre 0-8 ani, in care copiii invata mai repede decat in orice alt moment al vietii. Aceștia sunt anii în care un copil experimentează o dezvoltare rapidă cognitivă (intelectuală), socială, emoțională și fizică.

Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de acasă.

Nevoile speciale constau in trei categorii interconectate: nevoi fizice și senzoriale, nevoi de dezvoltare neurologică și nevoi social-emoționale/comportamentale .

Jean Piaget este renumit pentru teoriile sale referitoare la schimbările în dezvoltarea cognitivă care apar pe măsură ce trecem de la copilărie la vârsta adultă.

Copiii progresează prin patru etape distincte, fiecare reprezentând diferite abilități cognitive și înțelegere a lumii:

• stadiul senzoriomotor (de la naștere până la 2 ani),
• etapa preoperațională (2 până la 7 ani),
• etapa operațională concretă (7 până la 11 ani) și
• etapa formală stadiu operațional (11 ani și peste).

Dezvoltarea cognitivă a unui copil nu se referă doar la dobândirea de cunoștințe, copilul trebuie să dezvolte sau să construiască un model mental.

Piaget a subliniat rolul explorării active și al interacțiunii cu mediul în modelarea dezvoltării cognitive, subliniind importanța asimilării și acomodarii în construirea schemelor mentale.

Oare 90% din creșterea creierului are loc cu adevărat înainte de vârsta de 7 ani?

 Să înțelegem teoria! 

Domeniul neuroștiinței se dezvoltă rapid, prin urmare sa vedem cum putem sa înțelegem dezvoltarea timpurie a creierului copiilor.

Teorii legate de „cei 7 ani de acasă” includ:

1. Teoria dezvoltării caracterului: Susține că primele experiențe și interacțiuni cu părinții și mediul familial contribuie la formarea caracterului și valorilor copilului.

2. Influența asupra relațiilor: Unii experți consideră că relațiile familiale din primii 7 ani de viata pot influența modul în care un individ construiește și menține relații în viața adultă.

3. Imitarea și modelarea: Copiii sunt predispuși să imite comportamentele și modelele observate în familie, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra comportamentului lor ulterior.

4. Stabilirea rutinelor și obiceiurilor: Se susține că rutinele și obiceiurile formate în această perioadă pot influența comportamentul și atitudinile copilului în viitor.

5. Siguranță și incredere: Crearea unui mediu sigur și stabil în acești primi ani este considerată crucială pentru dezvoltarea încrederii și securității emoționale.

Reguli și limite sănătoase

Acestea îi ajută să înțeleagă și să respecte normele sociale, să învețe controlul impulsurilor și să își dezvolte auto-disciplina. Ele oferă și un sentiment de siguranță și stabilitate, ceea ce este crucial pentru dezvoltarea lor sănătoasă și încrederea în sine.

Prin stabilirea acestor structuri, copiii învață să respecte normele sociale, să își gestioneze emoțiile și comportamentele și să înțeleagă consecințele acțiunilor lor. Aceste experiențe îi ajută să dezvolte abilități de adaptare și să învețe cum să interacționeze în mod pozitiv cu ceilalți membri ai societății. Astfel, regulile și limitele din copilărie joacă un rol crucial în formarea lor ca adulți responsabili și respectuoși.

Aceste teorii reflectă ideea că primele experiențe și interacțiuni ale unui copil au un impact profund asupra dezvoltării sale și pot influența modul în care se raportează la lume și la ceilalți în viața adultă.

„Șapte ani de acasă” în contextul educației, se referă la perioada de început a vieții unui copil, în special la importanța influenței părinților și a mediului familial asupra educației și dezvoltării sale. Principalele aspecte includ:

1. Valorile și etica: Părinții joacă un rol esențial în transmiterea valorilor morale și etice în acești primi ani, contribuind la formarea sistemului de valori al copilului.

2. Stabilirea rutinelor: Crearea unor rutine și structuri zilnice ajută la dezvoltarea responsabilității și a disciplinelor pozitive în educație.

3. Stimularea curiozității și invățarea precoce: Părinții pot promova curiozitatea și învățarea activă prin oferirea de experiențe și activități adecvate vârstei copilului.

4. Dezvoltarea abilităților sociale: Interacțiunile cu familia oferă oportunități esențiale pentru dezvoltarea abilităților sociale și a relațiilor interpersonale.

5. Modelarea comportamentului: Copiii își modelează comportamentul după exemplele pe care le observă în familie, ceea ce subliniază importanța unui mediu pozitiv și echilibrat.

Această perioadă crucială în educație stabilește fundația pentru învățarea continuă și relațiile interpersonale ale copilului în viața ulterioară.