Structura și funcția creierului se schimbă o dată cu vârsta, creierul pierzând 7-9% din volum și din greutate circa 100-150g, după vârsta de 60 de ani, intervenind lărgirea șanțurilor corticale și a ventriculilor cerebrali. Aceste modificări sunt semne de atrofie corticală (adică atrofie neuronală și pierderea conexiunilor dintre neuroni).

Factorii ce influențează viteza de desfășurare a procesului de îmbatrânire sunt diverși și complecși: zestrea genetică, stilul de viață, starea de sănătate generală, starea psihică generală (de exemplu s-a constatat că optimiștii îmbătrânesc mai greu și sunt mai sănătoși decât pesimiștii). În plan fiziologic îmbătrânirea înseamnă încetinirea tuturor proceselor, inclusiv a celor psihice.

Odată cu îmbătrânirea, există o varietate de modificări funcționale și morfologice, care au loc conform unui anumit program de timp. Unele dintre aceste modificări constituie indicatorii procesului psihic de îmbătrânire.

Indicatorii procesului psihic de îmbătrânire sunt:

• Pierderi de memorie – Persoanele adesea uită evenimentele recente, repetă aceleași întrebări și aceleași povești, uită numele prietenilor apropiați și ai membrilor familiei, uită întâlnirile sau evenimentele planificate, uită conversațiile.
• Probleme de limbaj – Persoanele au probleme în găsirea cuvintelor dorite, dificultăți în înțelegerea informațiilor scrise sau verbale (vorbite).
• Probleme ale atenției – Persoanele adesea au dificultăți de concentrare, sunt ușor de distras.
• Probleme de raționament și judecată – Persoanele se luptă cu planificarea și rezolvarea problemelor, prezentând adevărate dificultăți în luarea unor decizii.
• Efectuarea deciziilor complexe – Persoanele au dificultăți în îndeplinirea sarcinilor complexe precum: plata facturilor, responsabilitatea urmării tratamentului medicamentos, realizarea cumpărăturilor, gătitul, realizarea curățeniei, capacitate de autoconducție diminuată.

 În ciuda lipsei actuale de dovezi empirice pentru ideea că rata de îmbătrânire mentală este moderată de cantitatea de activitate mentală, ar putea exista beneficii personale în a presupune că ipoteza exercițiului mental este adevărată.

 Viteza cu care se desfășoară procesul de îmbătrânire diferă de la persoană la persoană, la fel și vârsta la care începe să fie vizibilă. Procesul de îmbătrânire înseamnă că cele descrise mai sus sunt la început evenimente rare după care încep să fie din ce în ce mai dese, stabilizându-se la un moment dat.

Neurofeedback-ul poate fi utilizat pentru a ajuta persoanele care suferă de declin cognitiv, care se preconizează că va apărea în timpul îmbătrânirii. Declinul cognitiv afectează memoria de lucru, care implică lobul temporal medial – o zonă importantă pentru stocarea temporară a informațiilor – și recrutează cortexul prefrontal, o zonă asociată cu funcțiile cognitive superioare, cum ar fi funcția executivă.

Wang și Hsieh au efectuat un studiu care a comparat modul în care neurofeedback-ul ar putea îmbunătăți atenția și memoria de lucru la subiecții vârstnici și tineri sănătoși. Au fost 32 de subiecți repartizați aleatoriu pentru a crește activitatea theta la nivelul vertexului frontal (Fz), deoarece studiile au arătat că sarcinile de memorie de lucru necesită activitate theta în această zonă. Subiecții vârstnici au arătat o îmbunătățire a atenției și a memoriei de lucru chiar și în repaus. Acest studiu a adus in discutie întrebarea dacă protocoalele de îmbunătățire a performanțelor cognitive dezvoltate pentru tineri ar putea fi aplicate și la vârstnici, deși exista mari diferențe corticale prin îmbătrânire.

Surse:  Pescaru Valentin, psiholog – www.psihologultau.net

Neurofeedback training on aging: prospects on maintaining cognitive reserve. Valeska Kouzak Campos da Paz and Carlos Tomaz, 2020