Alegerea partenerului romantic reprezintă un proces complex, influențat de o varietate de factori psihologici, sociali și culturali. Studiile recente arată că motivațiile romantice și valorile personale joacă un rol central în selecția partenerului, iar diferențele individuale și demografice contribuie la diversitatea preferințelor. În acest articol, sunt sintetizate principalele teorii și modele privind atracția interpersonală, motivațiile romantice și criteriile de selecție a partenerului, integrând rezultatele studiilor empirice și cercetările recente bazate pe teoria nevoii de semnificație (SQT).
Motivațiile romantice și valorile personale
Un studiu realizat pe 1.121 de tineri israelieni fără partener (18–30 ani) a identificat patru tipuri majore de motivații romantice:
- Iubire și grijă – dorința de a oferi și primi afecțiune și sprijin emoțional.
- Sex și aventură – căutarea plăcerii, experiențelor noi și dezvoltării personale.
- Status și resurse – dorința de avansare socială, câștig economic și control.
- Familie și copii – dorința de a întemeia o familie și de a avea copii.
Aceste dimensiuni formează un model circular (circumplex) al motivațiilor romantice, în care anumite motivații sunt compatibile (ex. iubire și aventură), iar altele conflictuale (ex. iubire și status material).
Motivațiile romantice reflectă valori generale umane, conform teoriei lui Schwartz:
- Iubire și grijă → auto-transcendență
- Sex și aventură → deschidere către schimbare
- Status și resurse → auto-întărire
- Familie și copii → conservare
Aceste valori influențează preferințele pentru partener: orientarea spre auto-întărire este asociată cu preferința pentru parteneri cu statut social ridicat, deschiderea spre schimbare cu atractivitatea fizică, iar conservarea cu similitudinea valorilor.
Diferențele demografice arată că femeile pun accent mai mare pe familie, iar bărbații pe aventură; participanții arabi și cei religioși valorizează mai mult familia și statutul, pe când cei evrei și laici preferă iubirea și aventura.
Atracția interpersonală
Atracția interpersonală este un ansamblu de atitudini pozitive între două persoane și poate fi explicată prin mai multe modele:
- Modelul cognitivist (teoria echilibrului) – atracția apare între persoane cu valori și atitudini similare.
- Modelul recompensei – suntem atrași de cei care oferă recompense emoționale, materiale sau simbolice.
- Modelul echității – stabilitatea relației depinde de echilibrul perceput între costuri și beneficii.
Atracția implică trei componente: cognitivă (evaluarea competenței și similarității), afectivă (emoțiile și plăcerea interacțiunii) și comportamentală (acțiunile față de partener). Se subliniază diferența dintre atracție și iubire; conform triunghiului lui Sternberg, iubirea implică intimitate, pasiune și angajament.
Procesul decizional în alegerea partenerului
Decizia de alegere a partenerului se desfășoară în mai multe etape:
- Stadiul stimulilor – atracția fizică și prima impresie.
- Stadiul valorilor – evaluarea compatibilității de valori și norme.
- Stadiul rolurilor de parteneriat – testarea compatibilității și asumarea rolurilor în cuplu.
Principalele criterii de selecție includ similaritatea (valori, atitudini, educație), complementaritatea nevoilor, proximitatea geografică (care a devenit mai puțin relevantă datorită internetului), atractivitatea fizică (efectul „halo”), compatibilitatea generală și aplicarea filtrelor decizionale (Davis & Kerckhoff), care exclud treptat partenerii nepotriviți.
Factorii legati de semnificație și apreciere reciprocă
Conform modelului motivațional al relațiilor romantice bazat pe teoria nevoii de semnificație (SQT), relațiile romantice sunt un mijloc major de satisfacere a nevoii de semnificație și valoare personală. Două factori principali sporesc probabilitatea ca o persoană să fie percepută ca partener romantic semnificativ:
- Meritul partenerului – calitățile generale ale partenerului, cum ar fi atractivitatea fizică, inteligența, puterea, statutul social și popularitatea. Aceste trăsături sunt apreciate indiferent de relație și sunt în mare măsură influențate de norme sociale.
- Aprecierea partenerului – percepția asupra modului în care partenerul demonstrează grijă și recunoaștere personală, pe baza experiențelor împărtășite și a comportamentelor specifice relației.
Astfel, motivația de a intra sau de a menține o relație romantică este mai puternică dacă partenerul este perceput ca sursă de semnificație și apreciere.
Concluzii
Alegerea partenerului romantic este ghidată de un sistem coerent de motivații și valori, influențat de factori individuali, demografici și culturali. Atracția interpersonală, compatibilitatea valorilor și aprecierea reciprocă sunt centrale în decizia de selecție a partenerului. În societatea contemporană, individualismul relațional permite tinerilor să aleagă parteneri pe baza idealurilor personale, mai degrabă decât a normelor comunitare. Înțelegerea acestor factori oferă un cadru util pentru consilierea relațională, cercetările interculturale și promovarea relațiilor de cuplu stabile și satisfăcătoare.
Bibliografie
Apostu, I. (2021). Attraction and decision in choosing a spouse. Eastern-European Journal of Medical Humanities and Bioethics, 5(1), 57–66. https://doi.org/10.18662/eejmhb/5.1/33
Contu, F., Kruglanski, A. W., Ellenberg, M., Yu, H., Lemay, E. P., Jr., & Pierro, A. (2024). Romantic relationships as a source of significance. European Journal of Social Psychology. Advance online publication. https://doi.org/10.1002/ejsp.3112
Tartakovsky E. (2023). The psychology of romantic relationships: motivations and mate preferences. Frontiers in psychology, 14, 1273607. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2023.1273607
