Grijile sunt efectul devastator al anxietății asupra performanțelor mintale de orice fel.

            Anxietatea subminează intelectul. În cazuri ce necesită eforturi intelectuale complexe sau unele misiuni tensionate, anxietatea cronică este un indiciu aproape sigur că persoana respectivă va da greș în cele din urmă. Numărul motivelor de îngrijorare pe care le invocă cei care dau teste, poate fi un indiciu direct al slabei calități a rezultatelor. Resursele mintale se concentrează asupra unei misiuni cognitive – îngrijorarea – , micșorând resursele disponibile pentru prelucrarea altor informații. Grijile devin adevărate profeții care se îndeplinesc, îndreptându-ne cu precizie spre dezastrul pe care îl anticipau.

            Buna dispoziție, sporește capacitatea de a gândi flexibil și mai complex, soluțiile problemelor fiind găsite mai ușor, fie că este vorba de cele intelectuale sau interpersonale. Acest lucru sugerează că o posibilitate de a ajuta pe cineva să gândească mai bine o anumită problemă, ar fi să i se spună o glumă. Râsul, ca și stare de exaltare, pare să ajute oamenii să gândească mai deschis și să facă mai ușor legături între idei.

            Conform studiilor, dispozițiile plăcute pot schimba șirul gândirii. Atunci când facem planuri sau luăm decizii, cei care sunt binedispuși au o percepție preferențială care îi determină să fie mai expansivi și mai pozitivi în gândire. Acest lucru se datorează memoriei, pentru că atunci când suntem binedispuși, ne amintim mai multe lucruri pozitive, atunci când analizăm avantajele și dezavantajele unei acțiuni și suntem binedispuși, memoria favorizează canalizarea probelor în mod pozitiv, determinându-ne să facem ceva mai aventuros sau mai riscant.

            În mod similar, o indispoziție, influențează memoria într-o direcție negativă și astfel este mai probabil că din teamă vom ajunge la o hotărâre exagerat de prudentă. Emoțiile scăpate de sub control incomodează intelectul, însă putem determina emoțiile scăpate de sub control să revină la normal, această competență emoțională fiind aptitudinea majoră care facilitează toate celelalte tipuri de inteligență. Să ne gândim la câteva cazuri specifice: avantajele speranței și ale optimismului și acele momente pline de elan, când oamenii se depășesc pe sine.

            Mulți oameni care suferă de anxietate au o activitate excesivă în sistemul nervos autonom, ceea ce indică stres în organism și indispoziții.

Într-o singură sesiune de terapie cu ILF cu unde lente, au fost observate modificări ale funcției autonome, pe măsură ce pacienții s-au îndepărtat de la activarea simpatică și au crescut sedarea și activitatea parasimpatică, inclusiv ritmul cardiac încetinit și relaxarea musculară.

S-a descoperit că Neurofeedback-ul reglează mai bine activitatea în amigdala creierului, o regiune asociată cu procesarea emoțiilor și răspunsul la frică. S-a constatat că Neurofeedback-ul reduce activitatea amigdalei și implicit anxietatea.

Sursă:

Daniel Goleman – Inteligența emoțională- New York Times Bestseller, editura Curtea Veche.