De-a lungul timpului, nenumărați cercetători au căutat să înțeleagă exact cum funcționează mintea umană și relația dintre minte și creier.

Daniel Siegel, psihiatru și profesor universitar cu cercetări și publicații extinse în neuroștiință, definește creierul ca un suport fizic dur (hard), prin care circulă energia și informațiile, iar mintea este un proces emergent cu capacitatea de a modula energia și de a modifica tiparele și căile neuronale în timp. Aceasta este definită ca fiind un software. Nu este niciodată statică, ci este fluidă și dinamică. Mintea se poate schimba în funcție de experiențele și relațiile noastre cu oamenii din jurul nostru.

Conform cercetătorilor, creierul este compus din celule nervoase și vase de sânge, în timp ce mintea nu este așa. În timp ce creierul are o formă definită, mintea nu are una. Creierul este un organ important în corpul uman, unde au loc toate funcțiile și activitățile. Creierul, care este centrul sistemului nervos, coordonează mișcările, gândurile și sentimentele. dar acestea sunt expuse sau simțite prin minte. Cu toții folosim mintea pentru a gândi, a simți și a răspunde. Putem vedea și atinge creierul, în timp ce nu putem face acest lucru cu mintea. Intrucat creierul este un organ fizic și poate fi studiat de științele biologice, precum Biologia pură sau Neurologie, Genetica, Anatomie (în special Psihiatrie), Biochimia sau alte domenii derivate din Biologie.  Pe de altă parte, este greu să realizăm studii asupra minții, deoarece nu este un organ fizic. Creierul poate fi afectat de boli și poate fi diagnosticat, în timp ce mintea nu are astfel de complicații.

 Mintea este un concept abstract care desemnează setul de capacități intelectuale, cognitive și psihologice care alcătuiesc conștiința noastră. Este un concept care nu desemnează o realitate fizică, ci setul de capacități precum memoria, imaginația, inteligența, gândirea și percepția. Este vorba despre setul de mecanisme de calcul specifice și independente care permit apariția inteligenței umane și care este împărțit în trei componente:

• mintea concretă (cea care efectuează procesele de bază ale gândirii)
• practică (baza inteligenței, așa cum este ea) permite să raporteze cauzele și efectele și să efectueze procese de directivă și de execuție)
•  abstractul (care reflectă asupra naturii sale și se bazează pe rațiune).

Mintea, pe de altă parte, fiind un concept abstract care nu poate fi măsurat prin metoda științifică, ci poate fi studiată atât în ​​Psihologie, cât și în Filosofie, în special în ramura Psihologia Minții.

În concluzie, „mintea nu e tot una cu creierul”, deoarece mintea este formată doar din gânduri, iar creierul relaționează cu această formă de energie subtilă și o traduce și interpetrează. Având această percepție, foarte multe lucruri despre noi vor fi mult mai clare. 

Sursă:

Barrett, L. F. (2009). The future of psychology: Connecting mind to brain. Perspectives on psychological science, 4(4), 326-339.

Fischbach, G. D. (1992). Mind and brain. Scientific American, 267(3), 48-59.