Empatia se construiește pe conștientizarea de sine, cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții, cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora. Această capacitate – talentul de a ști ce simt ceilalți – intră în joc în vaste zone ale arenelor vieții, de la vânzări la management, de la iubire la afecțiunea părintească, de la compasiune la acțiunea politică. Absența empatiei este de asemenea grăitoare. Emoțiile oamenilor sunt rareori transpuse în vorbe. Mult mai adesea, ele sunt exprimate prin alți indici. Cheia intuirii sentimentelor altcuiva stă în capacitatea de a interpreta canalele nonverbale: tonul vocii, gestica, expresia feței etc.

            Rezultatele unui studiu au sugerat că rădăcinile empatiei se află în prima copilărie. Practic, din ziua în care se nasc, sugarii suferă când aud alt copil plângând – o reacție pe care unii o consideră un precursor timpuriu al empatiei. Teoria lui Titchener susține că empatia își are baza într-un fel de imitație fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleași sentimente în persoana respective.

            Din testele făcute asupra a peste 7.000 de persoane în SUA și în alte 18 țări, s-au constatat avantajele capacității de a interpreta sentimentele prin indici nonverbali, inclusiv o mai bună adaptare emoțională, a fi mai popular, mai receptiv și mai sensibil. În general, femeile sunt mai bune decât bărbații în acest tip de empatie. Toți cei care și-au îmbunătățit performanțele de-a lungul unui test de 45 de minute – un semn care arată că au talentul să discearnă capacitatea empatică – au dovedit că au și relații mai bune cu sexul opus. Nu ar trebui să ne surprindă să aflăm că empatia ajută în viața sentimentală.

            În măsura în care mintea rațională înseamnă cuvinte, emoțiile înseamnă nonverbal. Într-adevăr, când cuvintele cuiva sunt în dezacord cu ceea ce transmite de fapt, și aceasta la nivelul tonului vocii, al gesticii sau al altor canale nonverbale, adevărul emoțional constă în felul în care spune ceva, și nu în ceea ce spune.

Una dintre regulile empirice folosite în cercetările de comunicare este că 90% sau chiar și mai mult din mesajul emoțional, este nonverbal. Asemenea mesaje – anxietate din tonul vocii cuiva, iritare trădată de o gestică precipitată – sunt percepute aproape întotdeauna subconștient, fără a se da o atenție specială naturii mesajului: îl primești tacit și reacționezi. Capacitatea care ne permite să facem asta bine sau rău, este la rândul ei dobândită în cea mai mare parte implicit.

Sursă:

Daniel Goleman – Inteligența emoțională- New York Times Bestseller, editura Curtea Veche.