Complexul oedipian apare în stadiul falic de dezvoltare (vârsta 3-6 ani) în care sursa libidoului (forța vitală) este concentrată în zonele erogene ale corpului copilului” (Freud, 1905).

            Complexul Oedip, exprimă dorința copilului pentru părintele de sex opus și gelozia și furia față de părintele de același sex. Conceptul a fost introdus pentru prima dată de Sigmund Freud în teoria sa privind etapele dezvoltării psihosexuale.

            Mai simplu spus, băieții se simt obligați să concureze cu tații lor pentru controlul asupra mamelor lor. Potrivit lui Freud, copiii văd părinții de același sex drept rivali pentru atenția și afecțiunea părinților lor de sex opus. La băieți, un complex Oedip, sau mai precis un conflict, apare din cauza apariției unei dorințe sexuale (hedonice) inconștiente pentru mama lor. Invidia și gelozia sunt îndreptate către tată, în timp ce afecțiunea și atenția sunt îndreptate către mamă. Aceste sentimente față de mamă și rivalitatea față de tată duc la iluzia de a fugi de tată și de a-i lua locul în relația cu mama.

            În teoria psihanalitică, complexul Oedip este legat de dorința copilului de a avea relații sexuale cu un părinte de sex opus, în special atenția băiatului față de mama sa. Deși această dorință este scoasă din conștiință de represiune, Freud credea că încă influențează comportamentul copilului și joacă un rol în dezvoltare.

            Semne ale complexului Oedip:

• Foarte atașat de un părinte
• Fixație asupra unui singur părinte
• Ostilitate față de celălalt părinte
• Gelozie în raport cu un anumit părinte
• Posesivitate asupra unui părinte

Cel mai adesea, acești oameni caută un partener de viață care să semene cât mai mult cu părinții lor de sex opus, încercând să inducă sau să caute gesturi și mici detalii care să le semene. Complexul Oedip la adulți este un factor limitativ în construirea relațiilor interpersonale, cu o tendință mare de conflict marital intens, toleranță scăzută la frustrare, admirație disproporționată a mamei, având tendința de a încerca să construiască relații cu oamenii mai în vârstă.

Teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud afirmă că, dacă un complex oedipian nu este rezolvat cu succes, poate afecta capacitatea copilului mic de a trece la următoarea fază de dezvoltare. Mai mult, Freud credea că băieții pot dezvolta o fixare nesănătoasă, devenind „fixați de mamă”. Conform teoriei freudiene, complexele Oedip nerezolvate în copilărie le pot îngreuna ca acești copii să aibă relații romantice sănătoase ca adulți.

Teoria sugerează că abilitatea de a se împrieteni cu membri de același sex poate fi, de asemenea, afectată, deoarece acești indivizi pot vedea alți bărbați sau alte femei ca o competiție pentru pereche. Freud credea că bărbații cu un complex Oedip ar prezenta un comportament hiper-agresiv, mai ales dacă percep un alt bărbat care le invadează prietena sau soția.

Pentru a se dezvolta într-un adult de succes, cu o identitate sănătoasă, copilul trebuie să se identifice cu părintele de același sex pentru a rezolva conflictul Oedipian.

Sursă:

Loewald, H. W. – The waning of the Oedipus complex. Journal of the American Psychoanalytic Association.