Demența reprezintă o afecțiune care se manifestă prin declinul cognitiv exprimat prin diverse simptome care pot varia în intensitate.
Ariile afectate: atenția (concentrarea atenției, viteza de procesare, atenția distributivă), învățarea, memoria, limbajul, adaptarea socială.
Deși poate apărea la orice vârstă, persoanele peste 65 de ani prezintă un risc crescut.
În general, în funcție de stadiul în care se află, o persoană cu această afecțiune întâmpină dificultăți în îndeplinirea activităților de zi cu zi, schimbări de dispoziție, dificultăți în comunicare.
Care sunt simptomele tulburării neurocognitive?
În stadiu incipient, simptomele presupun uitarea, pierderea noțiunii timpului, persoana se pierde în medii familiare
În etapa de mijloc, persoana uită de evenimentele recente și de numele oamenilor, se pierde în propria casă, are dificultăţi tot mai mari de comunicare, are nevoie de ajutor pentru îngrijirea personală, prezintă schimbări de comportament, întrebări repetate.
În etapa târzie, dependența și inactivitatea sunt aproape totale, iar tulburările de memorie sunt grave: devine inconștient de timp și loc, are dificultăți în a recunoaște rudele și prietenii, are nevoie tot mai mare de autoîngrijire asistată, are dificultăți de mers întâmpină schimbări de comportament care pot escalada și includ agresivitate.
Recomandări:
- Demența poate modifica percepția căldurii și a frigului. Nu proiectați propriile preferințe când este implicată temperatura.
- Emisiunile ce conțin violență, acțiune, dramă, certuri sau confruntări. Pacientii percep deseori ceea ce văd la televizor sau aud la radio ca fiind real. Monitorizați vizionarea acestora.
- Faceți mai ușor de găsit lucrurile. Cu cât este mai puțină dezordine, cu atât mai bine. Păstrați lucrurile lor preferate în același loc.
- Etichetați sertarele sau dulapurile în care sunt păstrate lucrurile esențiale. Evidențiați elementele cheie.
- Instalați lumini de noapte la patul persoanei și baie
Tratament
În momentul actual, în literatura de specialitate nu au fost identificați agenți farmacoterapeutici care să aducă o îmbunătățire pe termen lung în afecțiunea Alzheimer.
În schimb, în urma unor serii de studii, printre care și cele realizate de Naeser și Hamblin (2015) terapia prin fotobiomodulare transcraniană (PBM) și-a dovedit eficacitatea în tratamentul leziunilor cerebrale traumatice, printre efectele constatate au fost următoarele: îmbunătățirea capacității cognitive, a memoriei, a densității și supraviețuirii neuronale și reducerea vulnerabilității sinaptice.
În ceea ce privește terapia prin neurofeedback, cercetătorii Luijmes, Pouwels și Boonman (2016) au urmărit în ce măsură declinul cognitiv poate fi stabilizat sau îmbunătățit. Rezultatele studiului evidențiază îmbunătățirea capacității de învățare, precum și o creștere a recunoașterii și reamintirii informațiilor, în privința altor funcții cognitive s-a observat o stabilizare.
Aceste studii sugerează că un anumit nivel de plasticitatea neuronală persistă, chiar și în Alzheimer.
Add Comment