Studiul desenelor pentru copii datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (Thomas & Silk, 1990). De atunci, studiul a fost utilizat în principal din motive estetice, educaționale și clinice.

• Sunt o modalitate relativ ușoară de a aduna informații despre ceea ce gândesc copiii;

• Reprezintă un instrument în evaluarea copiilor, expresia simbolică a psihicului, deoarece majoritatea copiilor tind să se bucure de desen fără a arăta niciun semn de tensiune. 

• Desenele evită barierele lingvistice , oferind o „fereastră” în gândurile și sentimentele lor, mai ales pentru că reflectă o imagine a lumii lor interioare. 

• Sunt o metodă de comunicare simbolică, copiii încă neavând capacități suficiente pentru lingvistică abstractă;

• Contribuie la dezvoltarea abilităților de a trăi și la construirea unui sentiment de încredere 

• Au un rol în dezvoltarea emoțională, dezvoltarea psihosocială și dezvoltarea percepției. Copiii desenează „ceea ce ei știu „, în stilul lor. 

Interpretarea desenului unui copil:

• Desenul imens indică agresivitate și hiperactivitate;

• Desenul  mic al figurii umane arată sentimente de teama, nesiguranța;

• Daca desenează dinți mari, gura mare, poate însemna agresivitate;

• Dimensiunea ochilor (ochi mari, indica controlul celorlalți asupra lor, ochii în formă de cercuri mici indică dependență);

• Umbrirea – dacă întregul corp este umbrit, acest lucru indică anxietate;

• Cei care desenează apăsat, îngroșat. reflectă tensiunea musculară;

• Liniile slabe indică – nivel scăzut de energie fizică și mentală.

Analiza desenelor pentru copii ar trebui să se facă de către specialiști. Cu toate acestea, există unele semne care pot sugera o problemă. De exemplu,  dacă anumite părți ale figurilor lipsesc mereu, nu reușește sau refuză să deseneze, aceste aspecte ar trebui să se repete în decurs de o lună, pentru a observa dacă este sau nu o problemă.

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la:

• Conștientizarea stilului de atașament
• Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
• Identificarea comportamentelor anxioase și înlăturarea/înlocuirea lor
• Îmbunătățirea capacității persoanei de a-și exprima nevoile și emoțiile
• Identificarea gândurilor negative/ nefuncționale și flexibilizarea lor

Terapia prin neurofeedback ajută la:

• Scăderea nivelului de agitație fizică
• Calmare mentală ( reducerea vigilenței, îngrijorării excesive, creșterea toleranței la frustrare)
• Creșterea capacității de auto-control
• Reducerea gândurilor negative, preocupărilor excesive
• Creșterea performanței

Fotobiomodulare transcraniană:

• Efect de calmare datorită stimulării producției de oxid nitric
• Îmbunătățirea funcțiilor cognitive( contribuie la producerea de noi neuroni, la sinaptogeneză-formarea sinapselor între neuroni, îmbunătățirea capacității metabolice a neuronilor)