Curajul poate fi definit ca „forța mentală și morală de a face față pericolului, fricii sau dificultăților, reprezentând capacitatea de a-ți controla teama într-o situație periculoasă sau provocatoare.” Un rol esențial în acest proces îl joacă cortexul orbitofrontal, o regiune cerebrală implicată în luarea deciziilor, situată în lobul frontal, chiar sub frunte, deasupra ochilor. Atunci când o persoană pătrunde într-o încăpere, această zonă a creierului este activată prima, având rolul de a ghida întregul proces decizional, precum un „lider” al creierului. În contrast, amigdala, o structură limbică, joacă rolul unui sistem de alarmă, fiind responsabilă pentru identificarea și reacția la potențialele amenințări.

Rațiunea, care își are sediul în lobii frontali, contribuie la procesarea informațiilor și la conștientizarea intențiilor individului. Alegerea între a fugi sau a lupta într-o situație de pericol depinde în mare măsură de modul în care aceasta este interpretată, iar reacțiile instinctuale pot, uneori, să fie exagerate de percepțiile subiective ale pericolului.

Indiferent de contextul provocator – fie că este vorba de a publica un mesaj pe platformele de socializare, de a începe o relație nouă, de a încheia una disfuncțională sau de a iniția un proiect profesional inovativ – există câțiva pași fundamentali ce pot contribui la construirea unei arhitecturi cognitive care să faciliteze procesul decizional și să aducă claritate în privința direcției de urmat.

• Autenticitatea și exprimarea sinelui: A fi tu însuți cu adevărat înseamnă curaj. E vorba despre a scăpa de fricile și constrângerile pe care ni le punem singuri, chiar dacă asta presupune să ne arătăm vulnerabilitatea. Când reușim să facem acel lucru, ne construim o identitate puternică și stabilă.
• Creativitatea și reziliența în fața criticii: Curajul se învață prin răspunsul nostru la critici și respingeri. Acestea ne ajută să devenim mai creativi și mai rezilienți, să ieșim din zona de confort și să încercăm lucruri noi. Procesul acesta de învățare și creștere ne face să devenim mai buni și mai încrezători.
• Stabilirea limitelor sănătoase: Un aspect important al curajului este să știm să spunem „nu” atunci când e nevoie, protejându-ne sănătatea mentală. A învăța să ne exprimăm clar nemulțumirile și să ne apărăm drepturile este esențial pentru a preveni acumularea de tensiuni care ne pot dăuna pe termen lung.
• Îndrăzneala de a-ți urma visurile: Curajul înseamnă și a-ți urma cu hotărâre visurile și obiectivele, nu doar a înfrunta fricile imediate. Când avem scopuri clare în viață, găsim un sens și evităm regretele care vin din a rămâne prea mult în zona de confort.

Curajul se naste adesea dintr-o combinație între autoacceptare și optimism. Frica și anxietatea sunt proiecții ale necunoscutului, imagini mentale pe care mintea le creează în absența unor răspunsuri clare. În spatele curajului se află, frecvent, un nucleu de „nebunie” – nu în sensul unei lipse de rațiune, ci al unei îndrăzneli care depășește logica convențională și teama paralizantă. Acesta este momentul în care individul alege să acționeze, să riște și să înfrunte necunoscutul, chiar dacă aceasta pare o decizie irațională. Această „nebunie” reprezintă, de fapt, motorul schimbării și al progresului personal, generând un impuls puternic către evoluție.

Surse:

1.https://www.neuroscientificallychallenged.com/blog/know-your-brain-amygdala

2. https://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/newsletters/authentichappinesscoaching/courage