Revenirea la școală după vacanța de vară reprezintă o perioadă de tranziție pentru întreaga familie. Pentru unii copii, apropierea începutului de an școlar este asociată cu entuziasm, curiozitate și bucuria revederii colegilor, în timp ce pentru alții poate aduce îngrijorare, nesiguranță sau teamă. Aceste emoții pot deveni mai vizibile pe măsură ce se apropie prima zi de școală: copilul poate deveni mai iritabil, mai sensibil, poate solicita mai multă apropiere din partea părintelui sau poate manifesta dificultăți de somn și de concentrare.
În majoritatea situațiilor, aceste reacții nu indică faptul că „este ceva în neregulă” cu copilul. Ele pot reprezenta un răspuns firesc la schimbare și incertitudine. Din perspectiva psihologică, anxietatea apare atunci când copilul anticipează o situație pe care o percepe ca fiind dificilă, imprevizibilă sau amenințătoare. Întoarcerea la școală poate presupune numeroase schimbări: revenirea la un program structurat, întâlnirea cu profesorii și colegii, cerințe academice, separarea de părinți sau adaptarea la un nou mediu.
Cu sprijinul adecvat al adulților, această perioadă poate deveni însă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea autonomiei, a reglării emoționale și a încrederii copilului în propriile capacități de adaptare.
1. Reveniți treptat la rutina școlară
Vacanța presupune, în mod firesc, un program mai flexibil. Orele de culcare și de trezire se pot schimba, mesele pot deveni mai puțin structurate, iar timpul petrecut în activități recreative poate crește. Revenirea bruscă la programul școlar poate reprezenta o sursă suplimentară de stres.
Cu aproximativ una-două săptămâni înainte de începerea școlii, este util să readuceți treptat programul de somn, mesele și rutina de dimineață la ore apropiate de cele din timpul anului școlar. O astfel de tranziție graduală îi oferă copilului timp să se adapteze și reduce caracterul imprevizibil al schimbării.
Rutina are și o funcție psihologică importantă: oferă predictibilitate și îi permite copilului să știe mai ușor la ce să se aștepte.
2. Transformați necunoscutul în ceva familiar
Anxietatea este adesea alimentată de incertitudine. Pentru un copil care urmează să înceapă o nouă clasă, o nouă școală sau un nou an școlar, întrebările pot fi numeroase: Cum va fi în prima zi? Unde voi merge? Cine va fi acolo? Voi ști ce am de făcut? Mă voi descurca?
Părinții pot reduce această incertitudine prin familiarizarea treptată cu situația.
O plimbare până la școală, vizitarea curții sau a clădirii, atunci când este posibil, pregătirea împreună a rechizitelor și discutarea programului pot transforma ceea ce este necunoscut într-o experiență mai predictibilă.
Este important, totuși, ca pregătirea să nu devină o sursă suplimentară de îngrijorare. Scopul nu este să anticipăm fiecare posibilă problemă, ci să îi oferim copilului suficiente repere pentru a se simți în siguranță.
3. Gestionează-ți propria anxietate
Copiii sunt foarte atenți la reacțiile emoționale ale adulților importanți din viața lor. Tonul vocii, expresiile faciale, comportamentul și modul în care părintele vorbește despre școală pot transmite copilului informații despre cât de sigură sau amenințătoare este situația.
Atunci când adultul comunică calm și încredere, copilul poate primi mesajul că schimbarea este gestionabilă.
Acest lucru nu înseamnă că părintele trebuie să își ascundă complet propriile emoții. Este sănătos ca un copil să observe că și adulții pot avea emoții. Diferența constă în modul în care acestea sunt gestionate. Îngrijorările intense ale adultului pot fi discutate cu alți adulți, astfel încât copilul să nu ajungă să simtă că trebuie să poarte și anxietatea părintelui.
Un mesaj precum „Știu că este o schimbare și poate fi puțin greu la început, dar vom găsi împreună soluții” transmite atât validare, cât și încredere în capacitatea copilului de a face față situației.
4. Validează emoțiile fără să amplifici teama
Atunci când copilul spune că îi este frică sau că nu vrea să meargă la școală, reacția adultului poate influența modul în care acesta își înțelege propriile emoții.
Afirmații precum „Nu ai de ce să-ți fie frică” sau „Nu este mare lucru”, deși sunt de obicei bine intenționate, pot transmite copilului că emoția sa nu este justificată sau că nu ar trebui să o simtă.
O alternativă mai utilă este validarea: „Înțeleg că ești emoționat. Este o schimbare și este firesc să ai unele griji. Hai să vedem împreună ce te-ar putea ajuta.”
Validarea nu înseamnă să confirmăm că situația este periculoasă, ci să recunoaștem emoția copilului ca fiind reală și importantă. Cercetările asupra reglării emoționale la copii subliniază rolul proceselor de autoreglare și al sprijinului oferit de adulți în adaptarea emoțională și comportamentală.
5. Încurajează autonomia și sentimentul de competență
Atunci când copilul este anxios, reacția naturală a părintelui poate fi aceea de a încerca să elimine complet situația inconfortabilă. Deși protecția este importantă, eliminarea constantă a tuturor situațiilor dificile nu îl ajută pe copil să descopere că poate face față provocărilor.
Rezistența psihologică și sentimentul de competență se dezvoltă prin experiențe potrivite vârstei, în care copilul este încurajat să încerce, să greșească, să găsească soluții și să depășească treptat dificultățile, având în același timp un adult disponibil și calm alături.
Prin urmare, obiectivul nu este eliminarea oricărui disconfort, ci susținerea copilului în traversarea acestuia.
În loc să facem totul în locul lui, putem întreba:
- „Ce crezi că ai putea face dacă te simți emoționat?”
- „Ce te-ar ajuta să te simți mai în siguranță?”
- „Pe cine ai putea cere ajutor la școală?”
- „Care crezi că ar fi primul pas?”
Astfel, copilul începe să își construiască propriile strategii de adaptare.
Când este recomandat sprijinul unui specialist?
Anxietatea asociată revenirii la școală este, de cele mai multe ori, o reacție temporară la schimbare. Totuși, este important ca părinții să observe intensitatea, durata și impactul acesteia asupra funcționării copilului.
Este recomandată o evaluare psihologică atunci când anxietatea persistă și interferează semnificativ cu viața de zi cu zi — de exemplu, atunci când copilul refuză constant să meargă la școală sau când apar dificultăți importante privind somnul, alimentația, concentrarea ori relațiile sociale.
În astfel de situații, psihologul poate evalua natura dificultăților și factorii care contribuie la menținerea lor și poate propune intervenții adaptate nevoilor copilului și familiei.
Neurofeedback – o posibilă intervenție complementară
În unele situații, dificultățile de adaptare pot fi însoțite de o stare crescută de alertă, dificultăți de relaxare, probleme de concentrare sau dificultăți de reglare emoțională. În funcție de particularitățile copilului și de evaluarea realizată de specialist, Neurofeedback-ul poate fi luat în considerare ca intervenție complementară, nu ca substitut al evaluării psihologice sau al intervențiilor psihoterapeutice atunci când acestea sunt indicate.
Este important ca părinții să discute cu un specialist pentru a determina dacă această abordare este potrivită pentru nevoile specifice ale copilului.
În loc de concluzie
Întoarcerea la școală nu înseamnă doar reluarea cursurilor, ci și o perioadă de readaptare emoțională și comportamentală. Pentru unii copii, această tranziție este ușoară; pentru alții, poate presupune o perioadă de incertitudine și anxietate.
Rolul părintelui nu este să elimine toate emoțiile neplăcute ale copilului, ci să îi ofere siguranță, predictibilitate și sprijin, în timp ce îl ajută să descopere că este capabil să facă față situațiilor noi.
Cu răbdare, rutină, validare emoțională și oportunități potrivite de a exersa autonomia, copilul poate învăța că anxietatea nu este un semn că nu se va descurca, ci o reacție care poate fi înțeleasă și gestionată.
Iar această lecție depășește cu mult prima zi de școală: un copil care învață că poate traversa situațiile dificile își dezvoltă treptat încrederea în propriile resurse și capacitatea de a face față provocărilor viitoare.
Bibliografie
American Academy of Pediatrics. (2024). Back-to-School Anxiety: Helping Children Cope.
American Psychological Association. (2020). Building Resilience in Children.
Child Mind Institute. (2023). Helping Kids with Back-to-School Anxiety.
Eisenberg, N., Spinrad, T. L., & Eggum, N. D. (2010). Emotion-related self-regulation and its relation to children’s maladjustment. Annual Review of Clinical Psychology, 6, 495–525.
