De la primul studiu cu un singur caz, raportat în urmă cu peste 30 de ani, se poate susține că un număr destul de mare de studii clinice controlate, provenite din multe laboratoare, au produs în general date consistente privind eficacitatea antrenamentului SMR la pacienții epileptici. În epilepsie, Neurofeedback-ul presupune învățarea operativă a producției de ritm motor senzorial care are ca rezultat o reglare în sus a pragurilor de excitație în circuitele senzoriale și motorii talamocorticale, care, la rândul lor, sunt asociate cu o susceptibilitate redusă la convulsii. Este de remarcat în special faptul că aceste rezultate au fost obținute într-un subgrup extrem de dificil de pacienți cu epilepsie, cei cu convulsii slab controlate care s-au dovedit că nu răspund la tratamentul farmacologic.

De obicei, tratamentul cu neurofeedback pentru tulburările convulsive este stabilit în funcție de tiparul de patologie EEG detectat prin qEEG împreună cu antrenamentul SMR pentru epilepsie. Există multe moduri  în care se poate manifesta patologia convulsivă în qEEG. Mai mult, acesta poate fi afectat semnificativ de orice medicament anticonvulsivant luat de pacient. Pot fi observate modele EEG atipice lente sau rapide sau diverse descărcări. Cunoașterea acestor caracteristici este esențială pentru aplicarea corespunzătoare a terapiei.

Într-un studiu realizat de Egner T. și Sterman B. M. în 2014, aceștia exemplifică cazul unei paciente cu epilepsie careia i-au dispărut convulsiile: pacienta a efectuat 36 de sesiuni de antrenament neurofeedback, în timpul cărora nu au existat evenimente semnificative care ar putea influența starea acesteia. Convulsiile au încetat treptat și un qEEG post-tratament a evidențiat normalizarea completă a topografiei spectrale EEG. Retragerea de la tratament a fost graduală, ședințele ulterioare fiind oferite la intervale tot mai mari în următoarele câteva luni. La scurt timp după aceea, pacienta a rămas însărcinată și ulterior a născut o pereche de gemeni sănătoși. Ea s-a întors pentru ședințe de „rapel” la intervale de aproximativ 6 luni timp de câțiva ani. Cu excepția unor rare aure scurte, acest pacient nu a mai avut convulsii de peste 6 ani. Acesta este unul dintre multele cazuri în care pacienții și-au îmbunătățit cu mult starea.

În concluzie, literatura de specialitate justifică afirmația conform căreia tratamentul cu neurofeedback al epilepsiei/tulburărilor convulsive constituie o soluție bine întemeiată și viabilă, fiind un  tratament adjuvant (și posibil o alternativă pe termen lung). Trebuie menționat faptul că terapia prin neurofeedback nu vindecă complet epilepsia, în schimb, poate fi folosită pentru a antrena creierul să reducă activitatea electrică responsabilă de generarea convulsiilor, scăzând astfel apariția lor.